Vremurile de astăzi sunt, cu siguranţă, vremuri de schimbare. La 400 de ani după ce Iluminismul a definit era modernă, structurile acesteia par a se prăbuşi. Fie că e vorba de politică şi de putere ce acţionează în funcţie de interese naţionale, fie că e vorba de o orânduire corespunzătoare pieţii private clădite pe competiţie individuală pentru profit economic, toate par să scape de sub control. După toată experienţa secolului al XX-lea cu războaiele şi pogromurile sale, devine tot mai limpede că ordinea mondială de astăzi nu mai este în stare să gestioneze puterea pe care a generat-o.
Unii caută o soluţie în direcţia simplei adaptări a aceloraşi structuri de putere şi de profit, dar aici succesul pare un miraj ce se îndepărtează tot mai mult. Alţii, dimpotrivă, caută forţe mai profunde şi mai vaste pentru viziunea şi energia necesară unei corecţii. Aceste forţe se situează mai degrabă la nivelul spiritului, ca stând la baza puterii de decizie a societăţii, adânc înrădăcinate în culturi şi civilizaţii şi de aceea împărtăşite pe scară largă într-o întreagă civilizaţie.
Lucrarea pr. prof. Wilhelm Dancă, Fascinaţia binelui, creştinism şi postmodernitate, apărută la Editura Sapientia din Iaşi în 2007, îşi propune această a doua abordare ca răspuns la provocările actuale. În acest scop, începe prin a muta reflecţia la un nivel mai profund, adică la chestiunile spirituale ale adevărului, moralităţii şi dreptăţii spre a determina noi resurse umane să ia parte la această sarcină. Cum pot fi remobilizate acestea în vremurile noastre?
Partea I cercetează dificultăţile de înfruntat pentru a folosi resurse spirituale în timpuri marcate de pluralism, de ştiinţă, de secularizare şi de profund scepticism cu privire la însăşi capacitatea de a cunoaşte. În această direcţie, ea oferă o analiză pertinentă şi o evaluare a dificultăţilor pe care le trăim şi ridică problema dacă şi cum această schimbare de orizonturi este posibilă în zilele noastre. Nu este o lucrare clădită pe speranţe deşarte, ci pe înfruntarea unor probleme reale.
Recunoscând preocuparea centrală a Bisericii pentru dimensiunea spirituală a vieţii omeneşti, Partea a II-a întreprinde o examinare a Bisericii pentru a lega sensul şi motivaţia spirituală de dimensiunile seculare ale vieţii şi de nevoile lor actuale. Aici lucrarea se concentrează asupra Conciliului al II-lea din Vatican şi asupra unor documente ulterioare. Faptul că acordă o atenţie specială Europei de Est are o semnificaţie majoră, pentru că timp de multe decenii societatea de aici a fost organizată pe o bază contrară, vizând excluderea şi/sau suprimarea forţelor spirituale ale vieţii. Este deci de mare interes să se examineze un mod de înţelegere şi de învăţătură care să inverseze această relaţie şi să arate în ce fel dimensiunea spirituală a istoriei şi culturii unui popor rămâne un fundament ferm pentru o reînnoire socială.
Partea a III-a preia sugestia lui Toma de Aquino de a porni dinspre experienţă spre înţelepciune, şi anume de a reaşeza raţiunea în statutul ei mai bogat şi mai profund de înţelepciune. Analizează felul în care acest lucru a fost dezvoltat de ultimii doi papi şi de un număr de gânditori creştini est-europeni.
În toate privinţele, sarcina de a reda formă şi temei vieţii omeneşti prin identificarea şi aplicarea resurselor spiritului la viaţa din vremurile noastre este cu adevărat herculeană. Întrucât aceste resurse au devenit acum globale, ea a devenit sarcina întregii omeniri. Presupune atât o redescoperire cât şi o adaptare a rolului Bisericii de a îndrepta atenţia şi a călăuzi acţiunea spre a realiza binele în vremurile noastre. Aceasta este tocmai preocuparea centrală a lucrării de faţă scrise de Wilhelm Dancă. Nimic nu poate fi mai necesar pentru timpul nostru.
George F. McLean
