Vitele lui Stavarache

După ani întregi de creştere economică, după ce a ajuns pe locul 4 în ţară, graţie leadershipului celui mai iubit dintre locuitorii săi, Bacăul se oxigenează bugetar de la târgul de vite. Relegat la stadiul de comună în urma votului oferit de consilierii locali joia trecută, oraşul e gata să piardă o investiţie medicală de prim rang: construirea unui nou spital judeţean. Povestea e veche: un ministru liberal, Nicolăescu (autorul unui furt electoral calificat în urma căruia SJU Bacău s-a trezit fără un tomograf „state of the art”), a decis în urmă cu doi ani să construiască 30 de noi spitale. Bacăul e pus pe listă, însă un spital nu este de ajuns. Concomitent, edilul Stavarache hotărâşte, după numărarea paturilor din spitalul de urgenţă, că Bacăul are nevoie de un spital municipal. Transpiraţia şi jegul orăşenesc nu trebuie „comasate” cu cele ale pacienţilor rurali. Zis şi făcut. Ca în filmele istorice de duzină, epopeea spitalelor băcăuane debutează în forţă cu târnosirea electorală a şantierului spitalului municipal, efectuată de premierul Tăriceanu în prezenţa liberalilor băcăuani. Potrivit unei legi promulgate de guvernul liberal, spitalele municipale trebuie finanţate, logic, de locuitorii municipiilor. După ce Tăriceanu îşi rupe dinţii şi puterea se schimbă, legea sus-amintită îşi produce primele efecte. Spitalul de partid năşit pe datorie de Stavarache în buricul Bacăului rămâne o fosilă imobiliară tristă, fără ca băcăuanii să ştie că plătesc şi acum purcoiul de datorii ce colcăie în jurul acestui aşa-zis obiectiv medical. Folosit ca paravan electoral, spitalul municipal a îngroşat conturile electorale ale liberalilor. Puşculiţa a fost însă spartă de criza financiară. Între timp, noul spital de urgenţă, al cărui proiect e girat şi de actualul ministru al Sănătăţii – Ion Bazac, e sufocat din faşă de o decizie neroadă aprobată, în forţă, de majoritatea liberală ce controlează dictatorial CL Bacău. Privând proiectul spitalicesc de terenul pe care acesta urma să fie construit, Stavarache şi ai lui demonstrează că viaţa băcăuanilor e mai puţin importantă decât mănunchiul de vite şi de maşini second-hand traficate la oborul din Şerbăneşti. Ei mai demonstrează ceva: că trăitul din răfuieli politice interminabile minează raţiunea şi simţul rezonabilului. Din aceste raţiuni de cafteală politică nesfârşită, vitele au ajuns să însemne ceva în bugetul municipalităţii, în timp ce un spital de urgenţă care urma să fie făcut din banii altora, nu ai noştri, e trecut la indexul proiectelor edilitare. Băcăuanii au ratat practic şansa de a avea un spital modern făcut din fonduri externe. Ei ştiu însă că trag din greu la jugul unui proiect nătâng finanţat de la bugetul local: cel al spitalului municipal.
Lucian BOGDĂNEL