Top Sport Giosanu

Criza omologheaza faradelegea morala si face din litera legii o litera moarta, inapta sa produca frisoane penale. Din ratiuni practice, cititorii care s-au incumetat sa comenteze materialul de deschidere a numarului de ieri al Observatorului – Constantin Giosanu, capul unei asociatii care trage bani din bugetul local – au ales sa se baricadeze, brusc si firesc, in spatele bunelor intentii. O parte a comentatorilor au invocat telul nobil al salvgardarii sportului bacauan si al performantei. Altii, au sugerat, mai pe sleau, ca Giosanu e necurat. Cu totii au convenit insa ca banul public e cheltuit si e cheltuit anapoda pentru ca el nu ajunge direct in buzunarele antrenorilor si sportivilor bacauani, ci e filtrat de dijmarul cu limba lipicioasa care-i tine trena edilului Stavarache. La mijloc e rost de un sâmbure de adevar, iar fum fara foc nu stiu sa fi iesit vreodata. Am facut si eu handbal de performanta intr-o perioada in care la sala sporturilor veneau la antrenament 30 de handbalisti care, dupa finalizarea programului, faceau dus cu apa rece pentru ca clubul Stiinta, falit din fire la acea data, nu-si permitea sa deconteze apa calda utilizata de sportivi. Handbalul era ostracizat din peisajul sportului bacauan, datorita unor practici edilitare paguboase care transformasera fotbalul in singurul sport prezentabil, dar lipsit de onoare: „sportul rege”. Sportul rege a fost folosit o perioada pe post de arma politica, asa cum FC Stiinta – o fictiune sportiva nascuta pe ruinele unei traditii falsificate in parte – a fost creata de Stavarache si de anturajul sau pe post de contraarma politica. Mi-e clar ca din dorinta de a exista sportiv, handbalistii bacauani, unii dintre ei de o probitate inatacabila (a se vedea cazul antrenorului Gabriel Armanu sau a „senatorului” Sandu Iacob), trebuie sa suporte aceasta forma de josnica incalecare edilitara, acest scenariu abject in care banii se scurg cu târâita prin tifonul administrativ numit Top Sport Giosanu, fundatia care face si desface in handbalul de club bacauan. Evident, târâti fara consimtamântul lor in jocul politico – financiar orchestrat de tovarasii edilului, handbalistii trebuie sa taca si sa faca pe teren ceea ce stiu cel mai bine sa faca: sa câstige. Asa cum semnala unul dintre cititori, banii par a fi deturnati de alte mâini si alte interese, doar o asemenea realitate putând explica reculul evident, pe linie de prestanta sportiva, pe care-l inregistreaza echipa de handbal masculin de o bucata de timp. O cutuma a sportului de echipa afirma ca atunci când lucrurile merg prost antrenorul plateste cu capul. Imi place sa cred ca acest lucru nu se va intâmpla cu antrenorul Stiintei, Armanu, si ca mârletii care trag spuza electorala pe turta PNL-ului, afisându-se de zor la meciuri in compania publicului votant bacauan, se vor gândi de doua ori la destinele acestei echipe vitregite pe nemerit in ultima perioada.
Lucian BOGDANEL