Aceasta tara in care fotbalul a ajuns problema nationala; cât e ziulica de lunga, media piseaza si piseaza subiectul murdar al fotbalului ca e corupt, ca totul se cumpara si se vinde, ca spala bani dubiosi, ca tot ce vedem e trucat, ca masinaria asta functioneaza dupa legile clanului cu iz mafiot, ca lumea fotbalului e inchisa ermetic, e incasabila, ca nimeni n-are acces la afacerile subterane ale Federatiei care amendeaza orice zvâcnet de razvratire, ca fotbalul e un fel de stat in stat; avem fotbal cu catuse, fotbal in glodul gazoanelor, fotbal cu bâte de base-ball in tribune, fotbal cu petarde si scaune rupte, fotbal cu incaierari si spargeri de geamuri, cu autocare atacate de hoarde de fanatici, fotbal cu sute de jandarmi angrenati in incaierari pe viata si pe moarte cu descreieratii stadioanelor, fotbal cu gesturi obscene ale fotbalistilor care-si mângâie testicolele peste chiloti in vazul multimii, avem un fotbal cu scuipatul sec al fotbalistilor, cu buluceli si injuraturi, cu proteste, avem un fotbal cu morti si raniti, cu mizeriile ramase dupa meci in tribune, ca si cum pe-acolo ar fi trecut o hoarda de vandali…
Avem un fotbal care seamana cu noi, cu ansamblul societatii românesti, n-are cum sa fie altfel decât incult, mahagialesc, topârlan, mincinos, violent, submediocru, veleitar, scandalagiu; cu unele mici exceptii, le numeri pe degete. Un fotbal de periferie, un fotbal mic dar care manipuleaza sume mari si orgolii mari; fotbalul iti poate aduce voturi si tot el ti le poate lua; fotbalul are stapâni tirani, dar are si slugile necesare pentru ca stapânii sa prospere. Ca-n Gogol, in fotbal esti proprietarul absolut al unor suflete moarte, al unor sclavi tranzactionati la târgul de sclavi. Pasiunile generate de fotbal asigura retingul media si, probabil, retingul de tara intr-un top al defularilor. Conform strategiilor globaliste, stadionul trebuie sa devina un teritoriu de descarcare a impulsiunilor si nemultumirilor gloatei platitorilor de impozite, receptacol al calicilor si dezmostenitilor pauperizati de un capitalism feroce; urli cât te tin bojocii, acolo e un loc de urlat, la un meci de fotbal, ca sa nu urli pe strada, sa nu te revolti impotriva cauzelor raului; fotbalul nu mai este un spectacol de divertisment, ci un leac manipulat cu pricepere de stapânii lumii, asemanator altor fenomene sociale care aduna zeci de mii de tineri la un concert de rock cu alcool, droguri si sex pe saturate, intr-un absolut dezmat intelectual, in iluzia unei libertati de animal de prada.
Importat e sa nu te revolti, sa nu reflectezi ca de fapt ai ajuns o zdreanta, o biata biela sociala care produce bani pentru altcineva. Agresivitatea primara proprie fiintelor vii va fi canalizata spre tinte false pâna la epuizare, huooo arbitru, huooo Popescule, te-au cumparat aia, afaraaaa, da-i la gioale, asa, rupe-i coasta, animalule, n-a fost penalti, huoooo, trage de timp, huooo, ba chiorule nu vezi ca-i fault, huooo, cotonogeste-l si asa mai departe…
Aceasta tara in care fotbalul a ajuns problema nationala; fireste, o falsa problema, un opium pentru gloata, o abatere a atentiei mânuita abil de media care produce un zgomot asurzitor in aceste zile amenintatoare. O sa treaca. Se vor „fabrica” alte si alte evenimente la fel de nesemnificative pentru destinul nostru; ni se va da continuu ceva de ros, de comentat, de stârnit pasiuni, de scurtcircuitat revolta mocnita a celor multi si amarâti adusi de criza la sapa de lemn.
Acum, in aceste zile, fotbalul e un paratraznet pentru creduli. Arestarile in direct, agitatia magistratilor, gleznele miliardarului Gigi televizate la ora sase dimineata, catusele ridicate deasupra capului, goana masinilor si scarile tribunalului, nu sunt decât recuzita unui spectacol grotesc.
Intrarea libera!
Ovidiu GENARU
