Teorema votului negativ

Specificul negativist al poporului român a fost exploatat cu vârf si indesat de politicienii sai. Gândindu-ma la un posibil scenariu privitor la prezidentialele din toamna, mi-am amintit ca toate rundele electorale cu o asemenea miza au fost grevate de retorica negativa, diabolizanta. Unui electorat care gândeste cu burta nu-i poti servi platforme politice sau viziuni pe termen lung. De aceea, dorinta aparenta a votantilor de a auzi din gura candidatilor programe de guvernare nu a fost decât o ipocrizie electorala ieftina, perpetuata de o clasa politica lipsita de idei. Ceea ce a contat a fost diabolizarea adversarilor. Iliescu, in ’92, diabolizându-i pe cei care „n-au mâncat salam cu soia”, si profitând de ascendentul sau revolutionar, a adunat peste 12 milioane de voturi, un record care explica o adeziune a votantilor cu care niciun politician român nu se va mai intâlni prea curând. In ’96, Constantinescu devine vârful de lance al unei fictiuni politice: CDR. El se raporteaza negativ la cutumele sistemului ticalosit – o aparitie infricosatoare, dar fara insusiri si fara o fizionomie certa – si profita de comotia electorala generata de moartea lui Coposu, un lider politic martirizat de aparatul de marketing electoral al conventiei. Rezultat: Constantinescu il infrânge pe Iliescu si trimite PSD-ul in opozitie. Iliescu revine in 2000 pe cai mari. Profitând de aiurismele dreptei, care a afisat doi candidati la prezidentiale (Stolojan si Isarescu), Iliescu intra in turul 2 la brat cu Vadim Tudor, fata de care se pozitioneaza negativ in regim de urgenta. Vadim si discursul sau cu note scelerate sunt diabolizate de mass-media, iar Iliescu ajunge sa fie votat si de inamicii sai declarati, doar din dorinta de a scapa tara de un posibil presedinte Tribun… Dupa patru ani de guvernare cu mâna forte, Nastase si Iliescu sunt ambalati la pachet de noul-venit, Basescu. Acesta reia in discursurile sale tema sistemului ticalosit, facând din Nastase pastorul acestui sistem si efigia lui cea mai vizibila. Sistemul ticalosit capata o figura, o imagine, o anatomie politica. Un nume: PSD. Intre tururi, Basescu recupereaza cu discursul sau negativist – justitiar diferenta ce-l separa de Nastase si-l infrânge pe acesta cu câteva sute de mii de voturi. Din platforma cu care Alianta DA a venit la putere, electoratul abia daca mai retine tema cotei unice de impozitare. In rest, pauza. Din perspectiva retoricii diabolizante, alegerile din toamna se anunta foarte interesante. Asa cum am mai scris, Basescu si Geoana nu pot ataca actul guvernarii pentru ca le apartine in buna masura. Ei sunt obligati sa mute jocul pe un alt teren, fiind insa vulnerabili la posibilele sarje ale lui Antonescu, un candidat degrevat de povara guvernarii pe timp de criza. Antonescu e cel mai periculos adversar pentru ambii, si acest lucru il face, la rândul sau, vulnerabil. Criza e un factor care amplifica senzatia de „foame” in rândul electoratului si, pe cale de consecinta, l-ar putea readuce, in prag de alegeri, la practica verificata a gânditului cu umorile si viscerele. Cine va genera si va dirija emotiile in rândul electoratului, va câstiga la pas alegerile prezidentiale. Emotivitatea e primul si ultimul lucru care conteaza. In orice fel de alegere.
Lucian BOGDANEL