Perceputa de noi toti, oamenii de rând, ca admiratoare fara margini a demersului politic al Presedintelui, blonda silueta curbata a doamnei Udrea a capatat drept rasplata pentru devotament si fidelitate ceea ce merita: e ministresa. Ori de câte ori ne infrumuseteaza televizorul, aceasta doamna Elena ivita din roua florilor tranzitiei ne trimite, istoric vorbind, spre galeria femeilor celebre care au stiut ce vor: Teodora, regina Bizantului, sau, de ce nu, Cleopatra lui Cezar. Deci, sa nu ne impacientam de aparitia ei meteorica in decorativul Minister al Turismului, chiar in vârf; asemenea femei vor fi intotdeauna vioara intia, oriunde s-ar afla. Ele capata ce merita, fireste, farmecul lor se dovedeste irezistibil; nu e o vorba in vânt aceea care sustine ca in spatele oricarui politician se afla o femeie; toti regii au fost manipulati din umbra de ambitiile unor doamne. La urma urmei, nu vad ce ar fi rau in asta, toti suntem oameni supusi ispitei, sa ispravim odata cu ipocrizia. Eu, unul, as citi pe nerasuflate jurnalul intim al doamnei Elena, daca l-ar scrie; cu siguranta ca mi-ar aminti de „Istoria secreta” a lui Procopius din Cezareea, text celebru aparut postum. Autorul antic isi ridica in slavi imparateasa, pe Teodora, al carei cronicar obedient a fost, pe fata, in vreme ce prin dos ii inregistra detaliat si dispretuitor viata intima scandaloasa; dupa cum lesne se vede, in istorie nu s-a schimbat nimic…
Doamna Elena a vrut si a reusit. E ministresa la turism, un minister anume inventat pentru ea. La români, vrutul si pututul nu se prea intâlnesc, daca esti politic poti fara sa te pricepi; asta o hotaraste Presedintele, când el a spus Da, te-ai si calificat; toti oamenii Presedintelui, ca si Supremul, detin aura adevarului absolut. Si cum doamna Elena e blonda, se intelege de la sine ca-si va indeplini misiunea incredintata. Oamenii Presedintelui stiu ce fac, fac ce spune Presedintele, care e atoatestiutor. Cea ivita din roua florilor tranzitiei, mereu surprinzatoarea doamna Elena a si pornit la drum, biroul ei e tara. Nu vrea sa-l faca de râs pe cel ce-a insarcinat-o, asa ca a luat-o la picior, purtându-si parfumurile si poseta de firma peste munti si vai in cautarea turistilor straini purtatori de Euro, urmata ca din intâmplare, ce coincidenta, de insusi binefacatorul ei, Presedintele, pe sus, prin Bucovina, pe jos, pe la Constanta, la malul marii. Pe unde a trecut, ministresa i-a rugat in genunchi pe români sa nu mai plece in Bulgaria sa-si topeasca banii printre strainii cei haini la suflet si l-a citat pe Octavian Goga, cu lacrimi in ochi – asta ca un prim proiect national de dezvoltare a turismului; ca români trebuie sa ne ajutam patria, asa cum fac finlandezii, de o pilda, care infing stegutele finlandeze in produsele finlandeze, ca sa fie cumparate de finlandezi, chiar daca sunt mai scumpe… Dar noi, noi românii, am cumpara si noi lucruri românesti marcate cu stegulete românesti, dar de unde? Fiindca nimeni nu mai face nici steaguri, nimeni nu mai face nimic, nimic, nimic… Se vede de la o posta ca doamna Elena, ministresa, lanseaza idei noi in turism, idei inovatoare, de un fierbinte patriotism romantic; vom merge la mare iarna, sa ascultam muzica pe plaja, ce-i rau in asta? Vom face pelerinaje la manastiri sa ne luam sticluta de jumatate de litru de apa sfintita de insusi Preafericitul; ceva mai multa credinta insanatoseste morala in acest secol bolnav; plecam de acasa ticalosi si ne intoarcem oameni de isprava. Renuntati la Viena, turismul rural, in aer liber, va invita la un closet in fundul gradinii; e si cu mult mai ieftin, faceti economie la apa curenta si sapun. N-o credeam pe ministra, urbana si platinata noastra ministra atât de indragostita de icoane, de lacuste, de fânul de curând cosit.
In vremea asta, Presedintele, pe sus prin Bucovina, pe jos pe la Constanta, pe urmele ministresei, ce coincidenta placuta, face bai de multime, zâmbeste dragalas si da mâna cu poporul.
Ovidiu GENARU
