Multe mai rabda ecranul televizorului; rabda afirmatii prostesti, agramatisme, fapte de-ale noastre inimaginabile, mentalitati de râsul lumii, comportamente, manipulari; patrulaterul asta magic este de fapt oglinda unei tari atipice, neguvernabile. Vrei sa-ti faci o idee despre România de azi, n-ai decât sa te uiti la televizor; cu atentie, insa, si cu discernamânt, sa nu inghititi totul pe nemestecate, altfel nimeresti la Marcuta. Ecranul pare un adevarat bestiar de bâlci unde sunt stocate si exprimate toate abjectiile, tumorile si monstruozitatile lumii in care traim; in care ne târâm, mai bine zis. A constata asta e o atitudine de bun simt, fie ca ne place sau nu, si orice comparatie cu alte popoare ne dezavantajeaza net si dureros. Nimeni ca noi, cercetati putin istoria, va veti convinge de continuitate in naravuri si mentalitati. Arta supravietuirii, in care suntem campioni, ne impinge spre minciuna, superficialitate, imitatie, servilism, demagogie, tradare, obedienta, nepasare, egoism, lacomie, supunere; vor mai fi si altele, fireste, din cele ce ne-ar ajuta sa ne mentinem la suprafata cu orice pret, fie si crima la comanda, jaf la drumul mare. Zilnic se perinda pe micul ecran tot soiul de apostoli si prezicatori fara ca moderatorii sa manifeste cel mai elementar simt critic fata de niste afirmatii ce tind sa instaureze un fel de apocalipsa intunecata si promiscua de Ev Mediu in plin secol 21; a crede in valorile sociale ale familiei, clama un destept la „Guvernatorul”, e sinonim cu a fi conservator, adica retrograd, in loc sa practicam, ca-n societatile avansate (ma rog…), libertinajul, sexul in grup, caruia i-a amintit si denumirea americana, si ne-a exemplificat cu o schema animata, ca sa fie mai convingator. O cucoana, cu multi bani, ne ameninta ca daca nu se reformeaza invatamântul, românii o sa-si trimita copiii la studii in strainatate; chiar si cei din Corbasca? Duminica, Presedintele Basescu rânjea topaind prin Maramuresul „in sarbatoare”, sarutând in dreapta si-n stânga poporul si laudând brânza: luni, aparea grav pe sticla, mai ca plângea de mila noastra ca nu mai sunt bani pentru salarii si pensii: azi bem si petrecem, mâine intindem mâna la cersit. Animalul politic Basescu, atoatestiutorul, nu s-a mai dovedit chiar atât de politic, fiindca acum se caina la televizor ca a semnat legea salarizarii cadrelor didactice in vremuri de criza. Ministresa de la turism si cu Ridzi, de la tineret, cheltuie bani de 1 mai contra voturi, desigur, cosmetizând mortul din debaraua goala. Fese, tâte, fite si buricuri, sfaturi sexuale la ore târzii, Monici si catuse, vânzari de prunci, piticul Boc in lupta nedreapta cu marile pensii, cam flescait in ultima vreme, ca si George, fost Gigi, arestat dis-de-dimineata in direct, cu tot cu turloaiele lui de miliardar al dreptatii, fratele Presedintelui banuit de afaceri veroase, documentare persuasive despre marihuana – luati, fumati!, baieti de bani gata implicati in accidente de circulatie, victimile gaurilor de pe drumurile publice, proiecte megalitice pentru autostrazi, toata ziua facem proiecte, ne batem in proiecte, ne batem in amante si-n masini si-n vile, de fapt sporovaim si cotcodacim toata ziua, arestam borfasi si le dam drumul fiindca doamna judecator e sensibila la testiculele uscate…
Parca am fi o tara de oligofreni.
Nu suntem o tara de oligofreni.
Si totusi, ceea ce se intâmpla pe sticla, se intâmpla in realitate. Un haos de evenimente, o miscare browniana intr-un zid de autoritate, sau de contestare a ei, o nevroza endemica pune stapânire pe români, ca si cum totul trebuie sa se intâmple acum, azi. Nicio speranta intr-un astfel de mediu agresiv nu mai este posibila. A da mereu vina pe trecut ar fi o prostie, tot noi l-am construit cu materialul uman existent. Sutem urmasii propriilor noastre comportamente, lumea arata ca noi, glodul de pe pantofi e al nostru, scuipatul pe strada asisderea, injuratura, grosolania, topârlanismul, matroana de bordel si curva de lux, saracia, masacrarea câinilor pe sosele si alcoolismul, tot ce vedem pe micul ecran nu ne place, dar ne apartine.
Ovidiu GENARU
