„România va intra în recesiune economică la finalul trimestrului doi al anului 2009”. Anunţul a fost făcut duminică de preşedintele Traian Băsescu, în cadrul unei şedinţe de Guvern. Pentru cei ce nu ştiu, recesiunea reprezintă o formă severă a crizei, ce constă în declin general al nivelului activităţii în plan economic şi al creşterii economice, caracterizat prin şomaj, devalorizare, inflaţie, scădere a nivelului de trai. Dincolo de faptul că ţara noastră pare a fi fost în colaps finaciar toată perioada de după 1989 şi până în prezent, noile apeluri la strânsul curelei, ce par să nu se mai termine, nu fac altceva decât să legitimeze opiniile conform cărora banii împrumutaţi de la FMI, ce au făcut exact obiectul prevenirii unor astfel de situaţii, se scurg în exterior, prin intermediul băncilor cu capital extern, ce constituie principalii beneficiari.
Tot cu acest prilej, preşedintele-marinar a piratat (de la EBA, probabil) o serie de opinii legate de faptul „despre păpădie şi salată, sau Herodot, orice copil poate să afle de pe Google. (…) Avem nevoie de mecanici şi tinichigii auto şi ospătari”, a opinat Traian Băsescu. Ideile preşedintelui sunt evident calate pe calapodul fiicei sale, recent impusă în stil „Nicu Ceauşescu” în Parlamentul European, ce nu pune mare preţ pe educaţie ci doar pe câştiguri rapide, în plan profesional şi implicit material. Educaţia ridică un popor, îl ajută să gândească şi să se dezvolte, iar un preşedinte responsabil nu poate şi nu are dreptul să trateze în acest fel o problemă de asemenea importanţă. Jean-Jacques Rousseau aprecia educaţia ca fiind în acelaşi timp intervenţie şi neintervenţie : „Educaţia negativă presupune înlăturarea oricărui obstacol din calea dezvoltării fireşti, totul trebuind lăsat să se producă de la sine fără nici o intervenţie”. Iar în cazul de faţă, e evident că Băsescu reprezintă obstacolul ce trebuie înlăturat, deoarece stă în calea dezvoltării fireşti a propriei ţări. (Olimpia FILIP)