Ma gândeam…

O stafie umbla prin Europa.
Acesta este titlul unei carti faimoase; fireste ca stafia era marxismul, dusmanul de moarte al capitalismului si trebuia extirpat. Ceea ce s-a si intâmplat.
Astazi, o alta stafie umbla prin toata lumea, o stafie globala: e Criza financiar-bancara, ucigasa, milioane de oameni ramân fara mijloace de subzistenta; panica genereaza schizofrenie, disperare; saracii devin si mai saraci; insa, bogatii se descurca, nu le purtati de grija.
Se vorbea in comunism despre limbajul de lemn, uniformizator si inexpresiv; chiar asa stateau lucrurile.
Astazi avem parte de acelasi limbaj prefabricat, standard, fara nuante, limbajul reclamelor si al sloganelor demagogice.
Istoria se repeta, nu trebuie sa mai gândim, gasim pe piata expresii de-a gata, fabricate de altii, automatisme, ne trezim vorbind ca la televizor. Tiparele ideologice devin tipare mentale.
Comunismul se straduia sa ne spele creierele de amintirea capitalismului; capitalismul prin gigantica, planetara media persuasiva ne spala creierele de amintirea comunismului. Unde-i schimbarea?
Prin anii 50, totul era rusificat.
Astazi totul este impregnat de modul de viata american.
Comunismul a strangulat toate libertatile individului. O gluma spunea asa: ca tot ce era liber era si obligatoriu.
Dupa evenimentele din 89 ne-am recâstigat libertatea, dar nu prea avem ce sa facem cu ea; protestam in pustiu, urechile democratiei sunt surde.
In vremea lui Ceausescu se considera ca alegerile erau trucate. Stiam dinainte rezultatul; de fapt, nici n-aveai vreo alternativa.
Astazi voturile se vând la taraba, in vazul lumii, alegerile sunt libere, mâine candidatii vor putea sa-si cumpere voturi de la Metro. Totalitarismul pedepseste aspru si fara judecata coruptia; in totalitarism nu functiona prezumtia de nevinovatie.
Astazi se face atâta abuz de prezumtia de nevinovatie incât vinovatii scapa basma curata; unde-i schimbarea?
Ma gândeam la toate astea, comparam sa vad ce-am câstigat si ce-am pierdut; ma gândeam cum cartile au ajuns un produs de lux, cum informatia ne este inaccesibila, ma gândeam la deteriorarea scolii si la inmultirea exponentiala a inamicilor ei, ma gândeam la precaritatea educatiei si la expansiunea divertismentului si superficialitatii, la consumismul lacom, vorace de placere al celor avuti, ma gândeam cât de profund am urât comunismul si la deziluzia fata de ceea ce a urmat, o societate turbata care-si mutileaza valorile spirituale prin schimonoseli pleziriste; ma gândeam la haosul generator de crize fatale, la imposibilitatea capitalismului de a pune in valoare calitatile fiecarui individ, la idolatrizarea banului precum si la consecintele generate de aceasta zeificare; ma gândeam la cât rau a facut comunismul românilor si la câta avere a adus revolutia din 89 profitorilor ei; ma gândeam la cruzimea Statului fata de proprii sai cetateni, la viata de râma a pensionarilor; ma gândeam la cât de gura casca am fost fata de ademenitoarele promisiuni ale libertatii de a ne instraina, ca natiune, valorile materiale altora; cum am dat vrabia din mâna pe cioara din vazduh, si cum fluieram a paguba; ma gândeam cum totalitarismul inuman a fost dizlocat si inlocuit cu un alt tip de totalitarism spoliator de suflete; ma gândeam ca intotdeauna are de câstigat cineva, iar acest cineva nu suntem noi.
O stafie umbla prin Europa pâna la dezmembrarea comunismului; o alta stafie, a Crizei, ne seaca la mate. De-a lungul istoriei au bântuit alte stafii: foametea, ciuma, inchizitia, razboaiele, persecutiile rasiale. Istoria se dovedeste a fi un sir de atrocitati savârsite in numele libertatii si prosperitatii de o clica conducatoare. Am urât comunismul si recunosc ca nu ma dau in vânt nici dupa capitalism; toate lumile sunt strâmbe, toate lumile isi fabrica idoli noi, la fel de mincinosi precum cei vechi.
Aceeasi Marie cu alta palarie.

Ovidiu GENARU