„La inceput a fost CUVÂNTUL si CUVÂNTUL era cu Dumnezeu si Dumnezeu era CUVÂNTUL.” Evanghelia dupa Ioan.
Comunicarea este acum un fenomen mondial, este un procedeu prin care un spirit influenteaza ori afecteaza un alt spirit, este ca sa fim drepti, un instrument de dominatie, cel mai recent si cel mai puternic instrument de dominatie.
Comunicarea se face prin limbaj scris si vorbit, prin muzica, gestica, arte vizuale, teatru, balet, mimica, pantomima. Avem, în general vorbind, comunicare interumana, în tehnica, comunicare publica, comunicare în mass-media etc.
Ca fenomen social, comunicarea apare înca din antichitate, la greci si la romani si este dezvoltata de biserica, de drumurile comerciale, de aparitia alfabetului, de tren si de automobil, de posta si de telefon. Comunicarea i-a pus întotdeauna pe oameni în legatura unii cu altii prin mesajele pe care ei si le-au transmis.
Prin toate formele sale, comunicarea pluteste deasupra noastra: daca se exteriorizeaza o vedem ca actiune verbala sau nonverbala; daca este metacomunicare o întelegem dincolo de cuvintele noastre, iar daca este intracomunicare o ascultam în forul nostru interior la nivelul sinelui.
Procesele de comunicare au loc, deci, în spatiul psihic, social, cultural, fizic sau temporal. Ele sunt dinamice si ireversibile. Valoarea informativa a mesajelor pe care le transmitem este determinata de public si de importanta sociala a evenimentelor pe care le comunicam.
Oamenii trebuie sa stapâneasca arta comuniarii pentru a învinge toate barierele care le stau în cale, dar cel mai important este sa gaseasca solutii pentru înlaturarea acestor bariere.
Comunicare si limbaj
In viata sociala, oamenii adopta un limbaj rational, când au în vedere ceea ce comunica si un limbaj metaforic daca au în vedere felul în care comunica. In comunicarea curenta predomina limbajul metaforic care opereaza cu simboluri, reprezentari, experiente, gesturi, atitudini, farmecul vorbitorului si trasaturile de personalitate.
Când oamenii comunica, transforma, de fapt, gândurile în cuvinte si le transmit altor oameni. Din aceasta perspectiva, limba apare ca un instrument de comunicare a gândurilor oamenilor.
Când spuneam ca fenomenul comunicarii este un instrument de dominatie, aveam în vedere ca el exprima reactiile sufletesti ale celor care comunica si este, deci, o arta a construirii discursurilor persuasive. Comunicarea pune accent pe ceea ce se vorbeste dar si cum se vorbeste.
Sa lasam la o parte aprecierile corecte si pertinente despre acest fenomen si sa ne uitam putin spre viata sociala dar si spre particularitatile psihice ale indivizilor si sa vedem cum se deruleaza acest fenomen mai tare ca armele si chiar mai tare ca banii. Stiu oare, oamenii sa profite de avantajele extraordinare ale acestui uluitor fenomen?
Comunicarea în spatiul real
Cred de exemplu, ca despre dialogul dintre guvern, patronate si sindicate putem sa spunem destule lucruri. Guvernul, de fapt, nu comunica în asa–zisul dialog cu sindicatele, ci mai degraba disimuleaza. Le spune bugetarilor ca nu se micsoreaza salariile ca sa nu le spuna ca se micsoreaza veniturile. Actiunea nu este manipulare, ci comunicare prin omisiune. Actiunea chiar este justificata, este, as îndrazni sa spun, în actualul context o dovada de inteligenta politica.
Un alt exemplu de comunicare îl reprezinta împrumutul de la FMI. Înainte de acest eveniment, mai multi factori politici spuneau ca nu avem nevoie de acesti bani si ca de fapt ne santajeaza marile firme si banci straine din România a vor pleca si vom ramâne fara locuri de munca daca nu luam acesti bani, pentru ca, de fapt sa-i finantam pe ei ca sa faca profit (care este al lor si îl repatriaza, iar noi ramâne sa platim datoria si dobânda la FMI pentru banii pe care i-au tiparit si ni i-au dat).
Aici este vorba de bariere în comunicare: ori, chiar nu aveam nevoie si lucrurile au stat cum le-am descris mai sus si ne-au dat banii cu forta, ori mimam ca nu avem nevoie (dar de fapt aveam) ca sa obtinem conditii mai usoare pe care FMI-ul, în mod rational si justificat, le impune ca sa aiba certitudinea ca isi va recupera banii.
Toate aceste „manevre” au fost facute printr-o comunicare foarte intensa pe toate posturile de televiziune. Se pare ca pâna la urma s-a gasit calea de mijloc: nici marile firme straine nu vor beneficia de finantare din acesti bani ca sa faca profit pe spatele nostru, si noi, de fapt, aveam nevoie de aceasta suma, iar FMI-ul îsi ia tainul din dobânda pe care o va încasa. Aceasta situatie s-a rezolvat tot prin comunicare. Cum? Pai a venit „maresalul” Isarescu, cu bine cunoscuta inteligenta si rabdare si dupa ce spusese caă nu avem nevoie de bani, a spus ca avem nevoie dar, majoritatea vor merge în rezerva BNR pentru mentinerea stabilitatii leului.
Asa s-a facut ca într-un context de criza grava, prin metacomunicare, guvernul actual a justificat masurile dure prin sugestie, „bagând la înanitare setul de masuri ale FMI, aratând populatiei ca nici usturoi nu a mâncat si nici gura nu-i miroase.”
Autorul prezentelor rânduri nu-i simpatizeaza pe liberali, din doua motive: au împartit tara în bogati putini si saraci multi si au abandonat politica traditionala liberala „prin noi însine.” As da în acest sens un singur exemplu: nici nu se terminase procesul de la Haga prin care România, datorita unor juristi profesionisti si patrioti a câstigat o zona bogata în petrol si guvernul Tariceanu deja aranjase cu o firma canadiana sa ne ia ce este al nostru pentru, probabil, niste comisioane grase.
Comunicarea la Bacau
Realitatea ma obliga însa, sa trec peste aceste resentimente si sa va spun ca Bacaul are un primar liberal istet, care a învatat arta comunicarii prin scrisori si felicitari si cu aceste instrumente a câstigat primaria de doua ori. Romeo Stavarache a plecat de la ideea ca mesajele si vorbele sale vor ajunge prin scrisori în casa fiearui bacauan si chiar daca 20% dintre locuitori arunca scrisorile, 80% tot le citesc. Dar domnia sa comunica asa cu noi în permanenta. De Pasti ne-a trimis din nou o felicitare. De ce oare? Pai trebuia sa ne amintim de liberali, deoarece veneau europarlamentarele si… prezidentialele.
Si cum mai comunica primarul cu noi? Ne trimite un ziar (parca Mesagerul) în cutia postala si ne spune ce mai face primaria în vreme de criza prin Bacau: un pasaj subteran, un magazin etc. si asa, spiritul lui Stavarache ne tine în priza. Un sincer – Bravo Romica! Dar… ceva s-a întâmplat la europarlamentare. Dezinteresul populatiei a fost asa de mare, ca nici scrisorile nu au mai avut succes.
În replica, PSD-ul aflat la guvernare le comunica bacauanilor de acolo de sus ca s-au marit pensiile mici, ca daca vor fi posibilitati si criza ne ve mai slabi, se vor mai mari un pic si salariile mici, ca se va asfalta drumul care leaga satul Odobesti de Ciuturesti, ca se va termina reparatia podului peste râul Siret prin grija domnului Benea si a Consiliului judetean, dar atentie: comunicarea pe verticala nu este suficienta; aceasta nu o suplineste pe aceea facuta pe orizontala din mijlocul oamenilor.
Avem deci comunicare si … comunicare.
COMANDOR (r) dr. Vasile FLOREA
Sunt parerile si constatarile personale (tendentioase )ale autorului articolului !
Despre comunicare
Este greu sa comunicam marelui public (electoratului) anumite evenimente: realizari, denigrari, distorsionari,etc…De aceea, este nevoie ca anumite persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor informatii, astfel incat un numar cat mai mare de oameni ( unii chiar fraieri )sa poata afla. Acesta este rolul … ziaristilor : ei prezinta informatiile si le structureaza dand prioritate celor mai importante si mai interesante, in functie de publicul caruia i se adreseaza. Diversitatea mijloacelor de comunicare face posibila exprimarea unor puncte de vedere diferite despre acelasi eveniment.