Aplauze pentru Ecaterina Andronescu !

Ca intregul sistem de invatamânt românesc, la toate nivelele sale, se indreapta incet, dar sigur, spre prapastie nu trebuie s-o mai spunem. Toti cei care sunt legati, fie chiar printr-un fir, de acest sistem intrat in putrefactie au simtit deja acest lucru. In invatamântul românesc totul se vinde, totul se cumpara, cel putin de la nivelul clasei a V-a: media fiecarei clasei de gimnaziu, media la tezele unice, admiterea in liceu, media fiecarui an de liceu, bac-ul … Si daca totul s-ar opri aici ar mai fi o speranta. Dar, culmea, nu numai ca avalansa devastatoare nu se opreste aici, dar ea devine apocaliptica la nivelul invatamântului supperior. Cu multi ani in urma, la inceputul anilor ’60, când am dat admitere la facultate, am fost mai mult de 16 candidati pe loc si, in ciuda acestei acerbe concurente, in cei cinci ani de facultate am pierdut pe drum 47 de colegi, datorita exigentei deosebite dar si verticalitatii morale a unor profesori exemplari, care au avut curajul sa infrunte autoritatile de partid iesene, ofuscate de faptul ca repetentia nu este compatibila cu ideea de „student de tip nou”. Din grupa mea „au iesit”, insa, sase profesori universitari, autori de lucrari fundamentale in domeniile lor de activitate. Iar daca trecem la Medicina, de exemplu, bacauanii trecuti de 50 de ani stiu ca baiatul sau fata cutarui, sau cutarui, sau cutarui doctor din Bacau a dat de sase, de sapte (sau, intr-unul din cazuri) de opt ori examen de admitere pâna când a devenit, in sfârsit, studinte la medicina. Ce se intâmpla acum, prin contrast, o stie oricine. Orice babac cu bani grei isi poate scoate progenitura cu o medie „gigea” si la admiterea in liceu, si la „admitrea” in facultate si la examenul de licenta, ba chiar si la rezidentiat, in cazul Medicinei. Iar progeniturile se mai si lauda, cu saptamâni intregi inaintea examenului respetiv, cu aranjamentele pe care le va face babacu’ Iar rezultatele examenului respectiv dovedesc ca lauda lor n-a fost desarta. Si mai grav e faptul ca pâna si la medicina, in unele centre universitare, „bobocul” abia intrat pe portile facultatii afla de la colegii mai mari si, evident, mai versati, care este pretul fiecarui lector, conferentiar sau profesor universitar. Nu la cabinetul medical particular, ci la colocviu sau examen. Profesorii de elita, incoruptibili, din ce in ce mai putini, sunt marginalizati, sau inlocuiti – la decizia decanatului – cu altii mai sensibili la mersurile pietei. Incepând de aici, n-ar mai trebui sa mire pe nimeni faptul ca invatamântul superior românesc a devenit, inainte de orice, o industrie de fabricat diplome universitare contra bani grei si, pe acest fond de putrefactie nationala, ne-am trezit cu un record in Guiness Boock: o universitate particulara româneasca devine numarul unu mondial in ce priveste numarul de strudenti, scollind de trei ori mai multi invatacei decât celebrele Harvard si Oxford, luate la un loc! In acest ritm, cum filiale au fost deschise pâna acum, in vreo opt tari europene, ba pâna si-n Statele Unite si Canada, in vreo opt ani doar univesitatea respectiva ar fi avut mai multi studenti decât intreaga populatie a României! Bine, insa, ca -desi putintel cam târziu – ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, s-a decis sa ia taurul de coarne, declarând foarte decis ca nu mai acorda recunoasterea Ministerului Educatiei, Cercetarii sti Inovarii pentru diplomele obtinute la specializarile neacreditate si neautorizate si a depus pe masa Guvernului o hotarâre de guvern prin care sa arate cui va acorda statul român calitatea de absolvent recunoscut si cui nu. Ramâne ca Guvernul sa decida si ca Parlamentul sa aplice Legea, care spune clar, cât se poate de clar, ca daca o universitate scolarizeaza la specializari neacreditate si neautorizate, atunci ea functioneaza ilegal si poate fi desfiintata printr-o lege asa cum a fost si înfiintata. Care va fi efectul final vom vedea,. Dar gestul Ecaterinei Andronescu merita sa fie aplaudat. Iar alaturi de ea ar trebui sa se afle acum atât presedintele Traian Basescu si premierul Emil Boc, cât si presedintiii celor doua camere ale Parlamentului României. Iar demersul Ecaterinei Andronescu ar trebui sa fie doar un bun inceput. Pentru ca intreg sistemul trebuie verificat, puricat si schimbat din temelii. (St.O.)