Renascut din crima, murdarie si decadere urbana, cum scrie ghidul, orasul multicultural dar predominant baroc traieste o renastere continua. Viata de noapte, celebra passegiata, magazinele, dansul si muzica, bijuteriile, cafenelele, gelata faimoasa a Sudului, arhitectura si relicvele trecutului atrag turisti din toata lumea. Ia sa vedem ce-i de vazut printre olendri si palmieri: Piazza del Duomo, Terme Achillee, Antiche Mura, Anfiteatro Romano, Terme della Rotonda, Teatro Antico e Odeon, Porta Garibaldi, Basilica Catedrale, vreo douazeci de chiese, muzee, palazze masive, mânastiri…
Si Timpul, lucrarea migaloasa a timpului, totul intact, ros, patat, cenusiu, rosietic, conservat, fara implanturi de beton de culoarea memoriei; si Parcul Bellini cu un arbore de Magnolia de o mie de ani; materia prima – lava, Via Etnea, principala, e din dale de lava, lava imblânzita, porticuri, ornamente, scari, sculpturi, fântâni, ziduri, trotuare negre ca antracitul, totul e lava lucrata cu dalta. Adica un material geologic arhibatrân. Liantul? Tenacitatea, cerbicia, gustul pentru armonie, simplitate rafinata si frumusete.
Catania ca punct de plecare spre Etna; Catania port si aeroport european, Catania shoping si exotism, Catania spectacol de mercato stradale, orgii de fructe, legume, peste, scoici, sepii, calamari din toate soiurile marii; untdelemn sicilian verzui si masline, arome orientale, concurenta si invitatii persuasive, un Euro, un Euro, un Euro… Deopotriva cu cartile imi plac strazile, animatia Sudului proteic si galagios, viata; ca interludii imi aleg muzeele, profunditatea a ceea ce e superficial. Turmele de turisti consuma nepasatoare un prezent continuu, cu furculita si lingura; isi sapa groape cu gura. Hedonism maxim. Astazi nu mai moare nimeni pentru patrie, pare ridicol; legea o face egoismul; si libertinajul si divertismentul. Incarcate calup in autocare, aceste biele sociale care misca lumea nu stim incotro, au iluzia libertatii; munca lor se acumuleaza in aceasta forma de camatarie legala – bancile. Stapânii lucreaza din umbra; manipulare e totul. Istoria, si ea, a devenit un business; stoarce bani din piatra seaca. Atât, bani si iar bani. Steme, simboluri, figuri ilustre ale umanitatii satura nevoia de kitch-uri; efigia lui Homer stantata in serie industriala, ca souvenir; Platon, sclavul Siracuzei se poarta la gât ca medalion ieftin, un gablonz. Jemanfis, cum spune dama de la bar. Si mai stie una: ca are un corp perfect ca o sculptura de Dante. Mulatra stie ceva, dar nu cu capul ci cu intrepicioarele. E suficient pentru o pereche de buze siliconate. Imigranta isi ofera serviciile in tara lui Habarnam. Nu-i contest valoarea de intrebuintare, cum ar spune Marx. Hotelul nostru se numeste San Max; lipseste R-ul care a tulburat lumea; de aceea, probabil, serviciile sunt impecabile; 3 stele sunt suficiente pentru un nuntas venit din Est.
Dar cine este acest personaj inalt de 3350 de metri, intrat adânc in memora antichitatii? Colonna del cielo, pentru Pindar; grecii ii spuneau Aitne, probabil fum, ardere. Aetna pentru romani si Gebel pentru arabi, desemnând generic Muntele, termen uzual si astazi in imaginarul popular. In 387 i.H., Platon a venit din Grecia pe mare ca sa vada aici pe Hefaistos forjând metale fierbinti; Dionisos ii protejeaza viile terasate pe versanti; in folclorul sicilain e Montgibello. Anul trecut i-am vazut si eu arterele stacojii de lava, noaptea, de pe tarm, la Giardini Naxos, sub cerul instelat; si m-am simtit facând parte din antichitatea viitorului indepartat; asta e, mintea nu-mi da pace, se pierde in fictiuni atemporale. Diodor Siculul evoca exodul autohtonilor din calea magmei topite, inainte de razboiul Troiei. Tucidide, in secolul al V-lea i.H. descrie o Catanie inundata de lava. 31 de eruptii in 2001; viteza de curgere a lavei nu depaseste 15 km/ora; suprafata vulcanului – 1570 km patrati, cât un mic stat european; circumferinta bazei 200 km; un gigant, 40 km in diametru; infricosata, atenta, neputincioasa Sicilia dainuie la picioarele muntelui; distrugatorul e si constructor; in timp, lava devine cel mai fertil pamânt; asezarile omenesti se catara continuu pe vulcan, semnându-si astfel pieirea: fatalitate.
Ovidiu GENARU
