Marele cutremur si drobul de sare

Anul acesta, a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai des despre riscurile producerii unui cutremur major, despre efectele devastatoare pe care le-ar avea, despre starea deplorabila in care se afla cladirile noastre si despre multe alte lucruri, dar, din pacate, de facut nu se face aproape nimic, doar se discuta. Când mai avem parte de câte o zgâltâiala, discutiile se intensifica iar, dar tot nu sunt urmate de masuri concrete. Pentru ca ultimul cutremur devastator s-a produs intr-o luna de martie, românii constientizeaza mai bine consecintele unui asemenea seism abia când se apropie aceasta luna. Insa asocierea marelui cutremur cu luna martie este eronata. Din 984 si pâna in 2009, adica in 1.025 de ani, doar doua cutremure de peste 7 grade s-au produs in luna martie. Din acest punct de vedere, nu martie este luna cea mai periculoasa, ci august, cu 9 cutremure de peste 7 grade, produse incepând din anul 984, adica peste 25 % din totalul celor 34 de seisme majore din aceasta perioada. Urmeaza aprilie, cu 5 cutremure, februarie si noiembrie, cu câte 4 cutremure, apoi octombrie, cu 3 cutremure. La polul opus se situeaza luna septembrie, cu niciun cutremur de peste 7 grade, in 1.025 de ani, apoi ianuarie, iulie si decembrie, cu câte un singur seism, si martie, mai si iunie, cu câte doua cutremure devastatoare. Insa statistica si analiza acesteia nu au niciun aport in privinta masurilor ce trebuie sa fie luate. Si nici discutiile nu sunt urmate de solutii practice. Când vorbesc de cutremure, oamenii arata cu degetul la drobul de sare, care sta sa cada, si se plâng de nenorocirile iminente. Dar nimeni nu face nimic. Gospodarii nostri demoleaza de zor peretii de prin apartamente, ca sa câstige spatiu, si uita complet de cutremur, de drobul de sare care sta sa cada, de efectele actiunii lor si de consecintele unui cutremur. Acum, o noua isterie nationala i-a cuprins pe români, odata cu declansarea programului de reabilitarea termica a cladirilor. Se vorbeste de zor pe la asociatii, unde expresia “reabilitare termica” a intrat puternic in vocabularul locatarilor. Unii dintre ei au strâns bani si au inceput sa-si reabiliteze blocul, din punct de vedere termic. La unul dintre aceste blocuri, lucratorii au observat o crapatura adânca intr-un perete, prin care se vedea cu ochiul liber. “Nu-i nimic !”, au spus proprietarii apartamentului. “Acum, daca puneti placa de polistiren, se astupa crapatura, si nici nu mai ploua in casa, nici caldura nu mai iese”. Asa a si fost, doar ca acea crapatura tot acolo a ramas, la fel cum si gunoiul bagat sub pres ramâne tot acolo. Ce ar trebui românul sa constientizeze, este faptul ca, inainte de a trece la reabilitarea termica, ar trebui sa strânga bani pentru consolidarea imobilelor, pentru ca si caderea drobului de sare, si cutremurul se pot produce oricând.

Gheorghe LEU