Pe 22 iulie la ora 0.53 GMT, o noapte grea s-a aşternut peste statul indian Gujarat. Apoi, întunericul s-a întins treptat pe un culoar lung de 15.000 de kilometri şi având o lăţime de 200 de kilometri, care traversează cea mai mare parte a Indiei, Nepalul, Bhutanul, Bangladeshul, Myanmar şi China.
Oamenii din regiunile respective au reacţii diferite. Indienii sunt cei mai superstiţioşi. Cu o zi înainte de eclipsă, s-au ţinut ritualuri de purificare în apele fluviului Gange. Femeile însărcinate nu au avut voie să mai iasă din case 24 de ore. „Ne pregătim pentru un fel de al treilea război mondial, din care numai 140 de milioane de oameni vor supravieţui în toată lumea”, a declarat un preot indian.
În schimb, chinezii au aşteptat eclipsa cu entuziasm. Singura teamă era ca nu cumva vremea rea să blocheze vizibilitatea, mai ales că meteorologii nu au fost foarte optimişti şi au anunţat posibile ploi.
Sute de japonezi s-au îmbarcat pentru a ajunge pe insula Tokara, în Kagoshima pentru a putea observa cât mai bine straniul fenomen. Călătoria soarelui negru a luat sfârşit în Oceanul Pacific, acolo unde nimeni nu a putu să asiste la reapariţia luminii, zona fiind nepopulată. Eclipsa a durat 6 minute şi 39 de secunde, un record ce va fi doborât abia în anul 2132.