Poti prosti o lume intreaga, dar nu pe contabili

bine stiut ca marele gangster ca Al Capone n-a fost arestat in 1931 pentru nenumaratele crime pe care le-a comis sau le-a comandat, ci pentru evaziune fiscala. Asta i-a pus capac. Nu abilitatile de pistolar ale lui Elliot Ness si ale politistilor i-au venit de hac, ci notele contabile ale unui subaltern de-al sau, uitate cu buna stiinta intr-un hotel.
Oamenii se schimba, dar istoria nu. Sau cel putin asa speram. O avere câstigata prin devalizarea economiei unei tari, prin instrainarea pe nimic a fabricilor, resurselor de materii prime si vapoarelor ar putea avea aceeasi soarta ca una dobândita prin comertul ilegal cu alcol, prostitutie si extorcare. Si tot pornind de la mai nimic, iaca, acolo, un biet festival.
Deocamdata, notitele lui Zuta au fost inlocuite in România de ponturile oferite unor ziare de functionari ai ministerelor sportului si turismului. Mita data politicienilor si politistilor este substituita de contributiile subterane la campania electorala. Ceea ce era deosebit de explicit in perioada interbelica, gangsterii vazându-si de „treaba” cu pieptul inainte, in România poarta o camasa mai groasa sau mai subtire. Dar exista un numitor comun. Asa cum a fost Zuta in 1930, un contabil meticulos, tot oameni priceputi in ale cifrelor au explicat ziaristilor care este pretul corect al inchirierii unei scene, al angajarii unui cântaret, al promovarii prin clipuri de televiziune. Asta inseamna pe scurt afacerile Ridzi si Udrea. Bani furati de la stat, descoperiti dintr-o singura uitatura de un ins care se pricepe la bani.
Daca un presedinte si un prim-ministru corect ar dori sa scape România de coruptie, n-ar avea nevoie de pistolari si spânzuratori publice, ci de contabili priceputi. Si nu de unul ori doi, ci de câteva sute: unii sa controleze, altii sa-i controleze pe primii, iar grupa a treia, in stand-by, gata sa ia locul primelor doua.
Pentru ca, sa nu ne amagim, in cei 20 ani scursi de la Revolutie, România a fost plina de scene si de festivaluri. Monica Iacob-Ridzi s-o fi mirat din cale-afara ca a fost agatata cu asa ceva. Doar era o reteta universal-valabila in România! De ce tocmai ea? Cred ca daca acei contabili prezidentiali – personaje de basm, deocamdata -, ar lua la mâna actele din urma, puscariile s-ar umple cu protipendada zilelor noastre. O fi lumea proasta, dar contabilii nu-s. Cornel Pinter