Dumnezeul din noi

Multi l-au cautat pe Dumnezeu, dar nimeni nu l-a vazut, pâna acum, in stare fizica, ci doar in vis sau ca rezultat a unei forte benefice. Nici macar Moise nu l-a vazut, ci doar l-a auzit, chiar daca a fost la un pas de el. Ateii spun ca, daca Dumnezeu nu poate fi vazut, atunci inseamna ca el nici nu exista. Altii incearca sa creada, dar vor o dovada palpabila a existentei lui Dumnezeu. “Vreau sa te pipai si sa urlu: «Este!»”, dupa cum scria Tudor Arghezi. Lipsa unor dovezi palpabile i-a facut si pe oamenii de stiinta sa se indoiasca de existenta lui Dumnezeu. Insa stiinta a ajuns de câteva ori la unele concluzii care alimenteaza sustinerile credinciosilor. Astfel, savantii nu au putut sa explice in totalitate formarea Universului, chiar daca ei au dovedit ca Pamântul, sistemele solare si galaxiile s-au format in urma Big Bang-ului. Cosmologii spun ca, inainte de marea explozie, Universul avea dimensiunile unui punct, dar, când au fost intrebati ce era inainte de acel punct, ei au raspuns ca nu era “nimic”, fapt care a fost speculat de teologi. Exista si teorii conform carora Dumnezeu s-ar afla in fiecare din noi, sub forma unei forte care se manifesta in sens pozitiv, cu efecte benefice. Conform unor parapsihologi, sediul acestei forte este subconstientul, dar forma de manifestare a acestei puteri este diferita. Pe scurt, daca in subconstient s-a format convingerea ca se va intâmpla ceva bun, atunci binele se va produce, iar daca predomina senzatia de rau, atunci raul se va produce. Cu alte cuvinte, realitatea este modelata in functie de convingerile existente la nivelul subconstientului. Niste concluzii surprinzatoare au reiesit din studiile recente efectuate la universitatile din Geneva, Cambridge si Viena, conform carora realitatea depinde nu doar de subconsient, ci chiar si de constient. Simpla masurare a unei particule cuantice, fara vreo alta interventie, ii poate schimba miscarea, ii poate afecta “destinul”. Experimentele cu fotoni realizate de fizicianul Nicolas Gisin, in 1997, au dovedit ca simpla observare a unui foton duce la schimbari ale caracteristicilor de miscare, realizându-se astfel trecerea de la probabilitate, la realitate. Aceste experimente, care inca se mai deruleaza la Universitatea din Viena, au dovedit, de fapt, ca este valabil principiul incertitudinii lui Heisenberg, conform caruia un electron sau un foton, daca nu este observat, se afla intr-o stare difuza si impredictibila, fara locatie si miscare bine definite, pâna in momentul in care incepe sa fie observat. Se confirma, astfel, si teoriile filosofului irlandez George Berkeley, care sustinea ca realitatea nu exista in afara perceptiei, ca daca noi percepem ceva, atunci acel ceva exista, iar daca nu-l percepem, insemna ca nu exista. Toate aceste teorii si experimente duc la concluzia ca, daca noi putem schimba destinul unui foton doar prin simpla observare a acestuia, atunci putem schimba mult mai multe, putem crea realitatea. Asta ar insemna ca Dumnezeu nu se afla in alta parte, ci este in noi, iar forta aceasta extraordinara poate modela si prezentul, si viitorul, in bine sau in rau, in functie de cum este ea folosita.

Gheorghe LEU

Adauga un comentariu

*