A VĂZUT CINEVA O NEVASTĂ DE MARINER?

Pot domnule, să vă ofer serviciile mele fără riscul de a vă stingheri? Dar nu mă autorizaţi să vă pledez cauza, căci n-o să fiţi satisfăcut de talentul meu de vizionar novice: n-am să ghicesc niciodată dacă clipitul ochiului drept s-ar putea traduce în „ aş rade un păharel de rachiu de ienupăr” şi nici dacă lipsa şuviţei de pe fruntea prezidenţială, aş echivala-o c-o tunsoare sic sau o eschivă de la caterinca gazetarilor iscoditori. Dar pot face totuşi ceva pentru dumneavoastră: să vă amintesc verbal, scriptic, virtual, poştal, prin porumbei călători sau prin bătăile în conductele caloriferului, tip alfabet morse, că la rubrica „stare civilă” aveţi calitatea de „căsătorit”. Aţi putea găsi ca scuză, agenda incărcată cu sarcini de stat. Dar ceva nu-mi dă voie să vă cred. Nu pentru că n-aş fi naivă (trăsătura primordială feminină- după opinia unor bărbaţi), dar ar trebui să fie oarecum vizibilă amprenta unei strofocări prezidenţiale, şi-n buzunarul meu şi al oricui respiră aer carpato-pontic-danubian. Ar trebui să simt asta în mentalitatea cetăţeanului care aruncă chiştocul pe jos, pretinzând ulterior salubritate. Nu pot crede într-un program încărcat al preşedintelui care a promis, în timp ce se numărau voturile, „băieţilor răi” că-i aşteaptă ştreangul, în Piaţa Universităţii. De atunci tot pregătesc un săpun alunecos, dar se pare că va rămâne inutil.
Oricâtă învălmăşeală o fi fost la Târgul de antichităţi de la Mamaia, nu ne spuneţi că aţi omis faptul că la intrare, deţineaţi o nevastă la purtător. Sunteţi dotat nativ cu rânjetul, pardon, zâmbetul, mixat cu spiritualism, menit să vă scoată din impas. De aceea n-a rămas la final decât dâra altei glumiţe, care părea regizată, când de fapt aţi rămas oripilat de lipsa consoartei, menită să stea, măcar de ochii lumii, lângă bicepsul prezidenţial.
Dacă americanii au emblematică formula „family values”, la români, nimerit ar fi „asta e nevasta mea, ups, că am uitat de ea”. Rămâne să delibereze umanitatea, care e varianta corectă, demnă de urmat şi dacă nu cumva aici se află definiţia tragic-comicului?
(AMALIA ANDONE)