Deşi balansarea braţelor în timpul mersului determină un anumit consum de energie musculară, menţinerea lor în poziţie rigidă ar obliga organismul să consume şi mai multă energie, potrivit unei echipe de cercetători americani şi olandezi. Studiul, coordonat de Steven Collins de la Universitatea Ann Arbor din statul american Michigan, publicat, miercuri, în Proceedings of Royal Society B, contrazice teoria potrivit căreia această mişcare de balans al braţelor ar fi o moştenire a speciei umane, dintr-o epocă în care strămoşii oamenilor erau patrupezi. Cercetătorii au recrutat zece voluntari, cărora le-au cerut să îşi balanseze braţele, mai întâi într-un mod natural, iar apoi în sens invers – braţul stâng, în acelaşi timp cu piciorul stâng, şi braţul drept, în acelaşi timp cu piciorul drept. Voluntarii au fost rugaţi apoi să meargă cu braţele încrucişate sau în poziţie rigidă, pe lângă corp. „Costurile metabolice”, calculate pe baza consumului de oxigen şi a cantităţii de dioxid de carbon eliberate de aceşti voluntari, au fost comparate ulterior şi analiza a relevat faptul că balansarea braţelor contribuie la reducerea consumului caloric al organismului în timpul mersului.
Cercetătorii au adăugat că mişcarea naturală a braţelor conduce la o economie de energie, deoarece nu solicită decât într-o mică măsură încordarea muşchilor umerilor. Menţinerea braţelor pe lângă corp în timpul mersului nu este doar obositoare, dar provoacă şi o creştere cu 12% a consumului de energie.
Mişcarea pendulară a membrelor superioare atenuează şi deplasarea verticală a corpului asociată mersului, care creşte cu 63% atunci când paşii nu sunt însoţiţi de mişcarea braţelor. Atunci când mişcarea braţului o urmează pe cea a piciorului corespondent – braţul stâng în acelaşi timp cu piciorul stâng şi braţul drept în acelaşi timp cu piciorul drept -, energia cheltuită la nivelul umărului scade, însă energia metabolică cheltuită la nivelul picioarelor pentru a păşi în acest fel creşte cu 25%.