Patru comune din judet si vreo 1600 din tara sunt in incapacitate de plata. De vina, culmea, nu e criza economica prin care trecem. In mediul rural, incasarile de la bugetul local sub forma de taxe si impozite locale, sunt aceleasi in fiecare an. Taranul român este mai constiincios decât oraseanul si face tot posibilul sa-si achite darile catre stat. La cele patru primarii se incaseaza taxe si impozite. Problema este alta. In ultimii patru ani, comunitatile respective s-au confruntat cu furia dezlantuita a naturii. Au fost inundate in 2005, in 2007, in 2008. De fiecare data, infrastructura distrusa de inundatii a trebuit refacuta in totalitate sau peticita pe unde s-a putut. Guvernantii din acea vreme, in frunte cu motociclistul Calin le-au promis primarilor marea cu sarea. Nu trecea o saptamâna in care, ori premierul, ori vreun ministru liberal sa nu vina la fata lcului si sa anunte cu surle si trambite alocarea unor sume immense pentru indepartarea efectelor inundatiilor. Pentru asta, unii dintre ei au fost unsi si cetateni de onoare. Constructorii de buna credinta au dat navala si s-au apucat de construit. Au facturat luna de luna lucrarile efectuate, au platit TVA la stat, salarii la muncitori, impozite, au cumparat pe factura materiale de constructii. Intr-o zi, a sosit scadenta. Distrbuitorii de materiale de constructii au inceput sa le ceara banii, constructorii nu aveau pentru ca nu incasase nimic, au eliberat bilete la ordin, doar premierul Calin le-a spus ca banii sunt pe drum, si ce a urmat e lesne de ghicit. Biletele la ordin au fost bagate la plata, banca nu le-a onorat si constructorii au fost dati in judecata. Nu au stat nici ei cu mâinile in sân. S-au dus la primar, la ministru s-au pus in genunchi si au cerut bani. „Suntem in faliment. dati-ne banii!” Nu au primit si, conform legilor românesti au dat in judecata primariile datoare. Un executor judecatoresc nu sta cu mâinile in sân. Pune sechestru asigurator, blocheaza conturi. Asa au ajuns cele patru primarii in faliment. S-au trezit cu conturile blocate si cu patamaua executorului lipita pe usa. Au ajuns la judet sa ceara sprijin. Judetul a mers la guvern sa ceara bani. C. P.T. uitase ce promise. Tavalugul falimentelor a pornit de la o promisiune neonorata, de la o minciuna trambitata de cei pusi sa conduca destinele unei natii. Nici primarul, nici constructorul nu au pus la indoiala cuvintele unui premier sau ministru. Doar, inaltii demnitari au jurat cu mâna pe biblie ca vor servi interesele acestei tari. Si totusi, au mintit. Si totusi, au jurat strâmb. Acum, vin in fata natiunii si arata ostentativ cu degetul. Ei nu au nici o vina, asa gândesc. Ei nu sunt vinovati de un dezastru anuntat. Ei sunt doar o sageata rupta de realitate. Sageata falimentara. (Florin CRETU)