In memoriam,
92 de ani de la luptele din vara anului 1917

Anul acesta se implinesc 92 de ani de la eroicele lupte purtate de ostasii români in trecatorile Carpatilor Orientali, impotriva cotropitorilor germano-austro- ungari, in “triunghiul de foc si de sânge” al arealului topografic Marasti-Marasesti-Oituz. Anii au trecut, dar locurile marilor batalii si numele eroilor jertfiti pentru cauza dreapta a eliberarii si unitatii nationale nu au fost uitate. Ele au ramas adânc intiparite in constiinta generatiilor ca exemple demne de urmat si invataminte pentru viitorime.

Pe aici nu se trece

Prima localitate care a cunoscut luptele inversunate din Valea Oituzului a fost Poiana Sarata, localitatea aflata sub ocupatia austro-ungara. De aici au plecat romanii in noaptea de 14-15 august 1916 peste nedreapta granita sa elibereze pamantul Transilvaniei. Timp de 2 ani Poiana Sarata a fost teatru operatiunilor de razboi. Vara anului 1917 a fost hotarâtoare pentru scopurile armatei române. Cele trei mari batalii purtate cu eroism au demonstrat ca un popor nu poate fi invins in lupta pentru dreptate si adevar. In curtea bisericii „Eorii Neamului” din Poaina Sarata, se afla in fata intrarii principale, mormântul eroului locotenent Nicolae Macarie, din Regimentul 13 „Stefan Cel Mare” Iasi, primul erou cazut in noaptea de 14-15 august 1916 la primul asalt pentru eliberarea Transilvaniei, pe Valea Oituzului. Soclul monumentului de pe mormântului eroului, il formeaza o piatra, fosta semn de hotar, pusa aici ca simbol al farâmitarii unei asemenea granite arbitrara si inadmisibila in inima pamântului românesc. Meleagurile judetului Bacau au fost martore luptelor de eliberare si apoi de aparare din prima si pâna in ultima zi a razboiului nostru de intregire nationala. Pe Vaile Oituzului, Casinului, Slanicului, Uzului si Trotusului, de la Ghimes si pâna la Pralea s-au dat cele mai lungi si crâncene batalii care au precedat ziua cea mare a Unirii, de la 1 decembrie 1918. Vara anului 1917 a gasit Oituzul si vaile adiacente gata sa dea ultima riposta dusmanului cotropitor. Inamicul avea ca misiune atragerea a cât mai multe forte române in zona Oituzului pentru a slabi apararea de la Marasesti, in vederea inaintarii rapide a armatelor germane pe valea Siretului. Dusmanul a concentrat efortul principal in lungul soselei din Valea Oituz, vizând ocuparea localitatilor Grozesti, Bogdanesti, Onesti si Tg.Ocna, cu scopul de a ajunge in valea Trotusului. Marea batalie de la Oituz a inceput in zorii zilei de 26 iulie 1917. Zile de-a rândul, trupele Armatei a II-a române sub comanada generalului Alexandru Averescu, au incercat imposibilul pentru a bara calea cotropitorilor.

Ziua cea mai lunga si cea mai grea

Ziua de 30 iulie a fost pe drept cuvânt “ziua cea mai lunga si cea mai grea ” in batalia de la Oituz. Cavaleristii au organizat lupta pe jos; au luat in piept crestele abrupte si dupa miezul noptii, au facut jonctiunea pe dreapta cu Regimentul 7 Infanterie pe vârful Pietrii. Inteventia fulgeratoare a Diviziei 1 Cavaleriei, alaturi de cea a Vânatorilor de Munte, a Regimentului 27 Infanterie Bacau, care cucerisera inaltimele Ciresoaia, Vrânceanu si Grohotisul, a indiguit revarsarea puhoiului inamic.
Hotarâtoare pentru nimicirea fortei ofensivei a inamicului a fost ziua de 6 august. In rastimp de numai 5 ore, pozitiile de pe dealul Cosna, au trecut de mai multe ori, când in stapânirea trupelor române, când ale inamicului. Rezultatul – sute de morti de ambele parti. O ultima incercare de a strapunge frontul a facut-o inamicul in ziua de 9 august, când a fost oprit definitiv in trecatorile Vaii Trotusului.
Pierderile totale ale trupelor române in batalia Oituzului din vara anului 1917 s-au cifrat la aproximativ 14.000 de morti, raniti si disparuti. Regimente si batalioane intregi au fost decimate. Cimitirele eroilor din Poiana Sarata, Oituz, Bogdanesti, Manastirea – Casin, Slanic Moldova, Onesti, Tg.Ocna, Comanesti stau marturie spiritului de sacrificiu al ostasilor români. Ele adapostesc pentru vesnicie osemintele a peste 80.000 de eroi, care au luptat aprope 2 ani in vaile Oituzului pe viata si pe moarte.

Memoria Oituzului

Sâmbata, 15 august, la Cimitirele Eroilor din Oituz si Poiana Sarata a avut loc traditionalul ceremonial militar-religios sub genericul „Memoria Oituzului”, consacrat implinirii a 92 de ani de la luptele din vara anului 1917 pe Valea Oituzului.
La Cimitirul Eroilor din Oituz festivitatea a fost deschisa de primarul localitatii, Ion Osolos, care a precizat ca din 1973 a devenit o traditie ca primaria Oituz in colaborare cu Asociatia Nationala „Cultul Eroilor” si Caminul Cultural Oituz, in fiecare an, pe 15 august, sa comemoreze eroii cazuti in primul razboi mondial, pe aceste meleaguri, care prin lupta lor au creat România intregita.
Au fost prezenti la acest ceremonial militar-religios: prefectul judetului Bacau, Constantin-Dorian Pocovnicu, vicepresedintele Consiliului Judetean Bacau, Dumitru Braneanu, senatorul Radu-Catalin Mardare, presedintele de onoare a Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Col.Corneliu Chiries” – Bacau, comandantul garnizoanei Bacau, comandor Catalin Bahneanu, generali activi si in rezerva, ofiteri, subofiteri activi si in rezerva, veterani de razboi, reprezentantii Consiliului Director A.N.C.E. Bacau, localnici din Oituz si imprejurimi.
Garda de Onoare cu drapelul de lupta a apartinut U.M.02015 Bacau, iar cele trei plutoane au fost ale U.M. 01769 transmisiuni, Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bacau si Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Bacau. Muzica militara a garnizoanei Focsani a raspuns invitatiei de a fi prezenta si in acest an la „Memoria Oituzului”.
Slujba de pomenire a fost oficiata de un sobor de preoti de la cele doua biserici, ortodoxa si romano-catolica din localitate. Corul Oituz, dirijat de prof. Oprea Gh. a sustinut un program de cântece patriotice.
In cuvântul sau, prefectul judetului Bacau, Constantin-Dorian Pocovnicu a afirmat ca: „Am emotii, din mai multe motive, regasesc aici, la Oituz, dorinta de a mentine traditia de cinstire a eroilor. Ma aflu in fata a doua generatii total diferite: cea care a cunoscut suierul gloantelor, luptând pentru neam si identitatea tarii, iar alaturi de veteranii de razboi sunt copiii, generatia de mâine. Trebuie sa avem puterea si obligatia de a duce mai departe aceasta traditie a Oituzului”.
La Cimitirul Eroilor din Poiana Sarata s-a desfasurat acelasi ceremonial militar-religios, presedintele A.N.C.E. Bacau reamintind intregii asitente ca: „In anul 1928, la staruinta preotului Ioan Ragiroiu si al Consiliului Parohial la Poiana Sarata, Societatea < > din Bucuresti, a inceput a strânge osemintele zecilor de mii de eroi ai neamului, imprastiate prin Muntii Oituzului, hotarând totodata sa se construiasca si la Poiana Sarata un cimitir al eroilor, pe locul fostei asezari austro-ungare. Sfintirea cimitirului s-a facut in toamna anului 1930″.
La implinirea a 92 de ani de la eroicele batalii din vara anului 1917, ne plecam cu veneratie si recunostinta in fata tuturor eroilor care si-au iubit patria pâna la sacrificiul suprem si care isi dorm somnul de vesnica odihna in pamântul pe care l-au aparat.
Generatiile de azi si de mâine trebuie sa cunoasca pretul dureros al acestor sângeroase batalii. Jertfa inaintasilor pentru infaptuirea României intregite trebuie sa fie pentru toti lectia de istorie, care sa mentina mereu aprinsa flacara iubirii de neam si patrie
Col.(r) Timofte Paul-Valerian
Presedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor- Filiala „Col.Corneliu Chiries” – Bacau

Presedintele,
Asociatiei Nationale „Cultul Eroilor – col.Corneliu Chiries” Bacau
Col. TIMOFTE PAUL VALERIAN