Cutuma sau principiul de turma

De prin 1993, am prostul obicei de a participa la sedintele de Consiliu Local Bacau. In cei 16 ani scursi, prin fata ochilor mi s-au perindat vreo trei primari si câteva duzine bune de consilieri. Unul mai destept decât altul, mai frumos si mai “devotat” celor care l-au trimis acolo, in Consiliul Local. Personal, consider ca cel mai bun for legislativ local a functionat in perioada 1992-1996. Printre alesii locali se numarau medici de excelenta, avocati, cadre militare si oameni cu afaceri sanatoase. In acele vremuri, moralitatea nu se vindea cu un televizor color, un covor persan sau o locuinta ANL. Mai nou, in consiliu, cine cârâie risca sa fie exclus din partid si taiat de pe lista nominalizatilor pentru un nou mandat. Asa s-a intâmplat in mandatul trecut când un Corodeanu sau Dan Bogdan, un Vieriu sau Hirtescu au disparut subit, asa cum au aparut, din consiliu. Au miscat in front, au deranjat acarul Paun de la prezidiu. Noii veniti, baieti tineri la patru ace, unii cu averi colosale, nu misca in front. I-am vazut in urma cu doua zile cum s-au manifestat in plina sedinta. Nu am nimic cu ei, unii chiar se numara printre amicii mei. Problema e alta. Dreptul la opinie este garantat de legile acestui stat. Bune, rele, imperfecte, sunt legi pe care avem obligatia sa le respectam. Nu poti accepta sa ti sa puna pumnul in gura, de unul care poate a uitat sa se spele pe mâini si sa-ti inghiti subit cuvintele nerostite. Nu poti sa stai drept când ai ditamai ghebul, sa invoci principii când sufletul tau este vândut de mult. Mai bine pleci in drumul tau, te lasi pagubas de politica si refuzi cu obstinatie indemnizatia de sedinta. Refuzi sa faci parte dintr-o turma, condusa de un cioban novice, plin de scaieti si mirosind ingrozitor a… cascaval de provenienta illicita.
In Consiliul Local, de vreo 16 ani a functionat fara nici un fel de cenzura, o cutuma. La inceputul fiecarei sedinte, alesii, invitatii, cetatenii liberi ai acestei urbe au posibilitatea sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri. Asa e democratic, de aceia sunt sedinte publice, de aceia exista foruri de dezbatere, tribune de opinie. In urma cu vreo trei luni, o femeie, culmea angajata la Primaria Bacau, nu a fost lasata sa intre in sala de sedinte sa-si spuna necazul alesilor locali. Femeia deranja. Tocmai i se luase cu japca casa si terenul din batatura iar noi, spectatorii, noi alegatorii nu trebuia sa auzim aceste ispravi din gura femeii. In urma cu doua zile, un cetatean din Bacau care, cu sau voia lui a fost si primar, nu a fost lasat sa-si exprime punctual de vedere la inceputul sedintei. Persoana respectiva nu se numara printre apropiatii mei, din contra, s-a ingrijit sa ma plimbe prin tribunale vreo doi ani. Aici vorbim de cutume, de principii, de reguli clare care nu se schimba in timpul jocului. Asta au facut ciobanul si turma lui draga. Au schimbat regulile dupa pofta lor, dupa sfaturile intelepte primate de la mentori si au distrus, cel putin pentru mine, un mit. Acela de a avea posibilitate de a te exprima liber, intr-un loc public, de a spune ce gândesti si de a comunica pe idei si principii. Se vede ca le este frica de gândurile spuse cu voce tare, de opozanti, de critica, de moment ce si-au angajat si paza de corp.