Specialisti in datul cu parerea

Suntem o natie binecuvântata, cu oameni primitori si paduri bogate. Fals. Suntem o natie obligata sa suferim, sa ne chinuim, sa ne ducem traiul cu greu de la o zi la alta. Nu mai suntem de mult timp primitori, cu pâine si sare. Datina se mai respecta doar pe la inaugurari si taieri de panglica. Paduri nu mai avem de mult. Dealurile, cândva verzi, sunt chele si la cea mai mica ploaie o iau la vale. Am devenit in schimb o natie de analisti si specialisti in datul cu parerea. Ca unul care ma invârt in jurul celor care ne conduc destinele, imi este dat sa aud iesind din gura lor mii de ineptii. Recent, un mare om in stat care a facut armata la tancuri imi explica cum vede el, in inteligenta lui, reforma in invatamânt. Chiar era convins ca ce scuipa printre semintele pe care le manânca cu tot cu coaja, e solutia geniala. La finele monologului deja problema era rezolvata. Altul, tot un pitic cu functie, s-a trezit peste noapte absolvent de facultate de drept. Posibil, ca alesul sa stea drepti in fata sefului de partid. Cert este ca nu are nici o tangenta cu cele mai elementare notiuni juridice. Isi da in schimb cu parerea, modifica, abroga si interpreteaza legi batute in cuie. Cu siguranta, atunci când va ajunge in arestul politiei va avea timp berechet sa aprofundeze codurile. Macar pe cel de bune maniere.
Un veteran in ale politichiei, chiar daca nu a depasit stadiul de servit cafeaua la bufetul partidului, vrea sa introduca o motiune de cenzura. Tema aleasa, eterna si fascinanta noastra educatie. In opinia lui, prescolarul, ca mai tot românul trebuie sa se nasca poet iar absolventul de patru clase trebuie sa ajunga student. Constat ca, in cele mai multe cazuri, persoanjele mele reale au o problema cu educatia. La multi le lipsesc din c.v. cei sapte ani de lânga poala mamei. In schimb, la “studii”, enumera, in acelasi cv, zeci de scoli inalte. Ma si intreb când au avut timp sa le faca pe toate, sa mearga la cursuri si laboratoare, sa dea examene. Peste noapte au devenit ingineri, economisti, profesori, sunt mai nou doctoranzi iar mâine, au sanse sa devina academicieni de renume mondial. Cu atâta pregatire ma mai intreb cum au devenit analisti si specialisti in datul cu parerera, cum au ajuns sa conduca institutii iI colective de profesionisti. Posibil sa ma fi inselat, sa fim chiar o tara binecuvântata, cu oameni primitori si paduri bogate.