Turbo Moscalu

Marin Moscalu, adjunctul Politiei Bacau, a fost prins de radar gonind cu masina cu 127 km/h in localitate. Ba, mai grav, a refuzat sa opreasca la semnalul subofiterilor de la circulatie. Moscalu a considerat ca e sub demnitatea sa de poliţist devenit peste noapte „ofiţer cu foncţie” – din subofiţer – sa accepte o sanctiune venita din partea fostilor subalterni din Iasi. Uzufructul puterii îi garanta că “se scoate” si de data asta, asa cum a facut mereu. Uite că, tura asta, pasenta n-a iesit!
Scriam, în luna august, despre acest “import” cel puţin ciudat, la prima vedere, în fruntea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău. La acea vreme, un fost turbo-subofiţer din Iaşi fusese “plantat” pe orbita unor interese obscure în postul de inspector şef adjunct la Bacău. Marin Moscalu accelerase “la blană“ şi “le luase faţa”, pe scurtătură, colegilor din Bacău, ce poate ar fi meritat, in urma realizarilor profesionale, această funcţie. Iar gurile rele spun că această numire nu era întâmplătoare, şi venea ca o moştenire a puterii în contextul plecării fostului şef Alexa în oraşul de baştină. Şi că tronul de la Bacău oferit omului de curte a fostului comandant ieşean, mândru purtător de ghiul şi tatuaj, nu avea ca scop tocmai revitalizarea activităţilor poliţiei, ci urmărea cu totul alte interese. Materiale, normal. Toate acestea, deşi Moscalu era în vizorul ofiţerilor DGA, fiind acuzat de abuz în funcţie şi primire de foloase necuvenite alături de alţi lucrători ai Poliţiei Rutiere Iaşi. Semnalarea către publicul larg a unor astfel de dedesubturi a agitat spiritele malefice, apropiate grupului de interese ieşean şi a lacheilor acestora, interesaţi de obţinerea sau menţinerea unor funcţii numai bune să le mascheze incompetenţa, ce au mormăit că sunt articole scrise “la comandă”. Aspect evident, comanda fiind din partea cititorilor ce ţin să afle, prin intermediul mass-media, cine ţine sforile păpuşilor din spatele cortinei negre de la IPJ Bacău. Şi totodată la comanda oamenilor de rând, care tremură pentru masa copiilor lor când sunt opriţi în trafic pentru o greşeală minoră şi care nu au “foncţie şi pile”.
Nu e şi cazul lui Marin Moscalu, ce a confirmat a nu stiu câta oara că nu poate merge încet prin această viaţă, decât eventual din punct de vedere a realizărilor profesionale. Mai grav decât atât, ştiindu-se pe cai mari, pe Moscalu l-a durut in cot de semnalul unor neimportanţi subofiţeri ce nu au realizat cu ce “personalitate” au de-a face. “Personalitate” mai presus de lege, evident. Desi faptele sunt evidente, turbo-adjunctul bacauan sutine sus si tare ca e nevinovat ca doar – conform spuselor sale – “n-a furat nimic”. Adica, in mintea sa, trebuia sa il prinda careva la propriu cu vreo gaina sau un portofel strain sub haina ca sa aiba motiv sa-l traga la raspundere in fata legii. Eu as zice ca ce a facut el e si mai grav decât furtul. Fiindca, in vârtejul ametitor de 127 de km/h cu care circula, putea oricând sa “fure” definitiv viata vreunui copil nevinovat.
Pentru astfel de fapte, mai-marele poliţiei trebuie să răspundă în faţa legii şi treacă urgent pe tuşă. Iar orice eventuală reducere a pedepsei să fie făcută transparent, cu participarea presei, care doreşte să ştie care sunt cunoştinţele de circulaţie rutieră ale adjunctului IPJ Bacău. Si daca tot a prins o asemenea viteza, propun s-o tina tot asa. Încotro o vedea o ochii. Nu de alta, dar sa nu piarda din demaraj… (Olimpia FILIP)