De ceva timp ne-am obisnuit sa vedem o data la patru ani bani aruncati in vânt, bani lipiti pe ziduri; ma gândesc la afisele electorale care ne invadeaza cu fel de fel de propozitii ciudate, cu chipurile aspirantilor la nivelurile superioare ale politicii, cu stegulete, pixuri si tricouri pe care scrie: votati cu… Pentru asta se cheltuie banet, nu gluma; provenineta lor este de cele mai multe ori obscura, desi Legea limiteaza susnumita risipa; stiu din propria-mi experienta ca efectul acestui atac propagandistic rareori isi atinge scopul. Mai ales la alegerile locale, in absenta unor profesionisti in imagologie, a experientei si culturii politice, orizonturile noastre sunt poluate abuziv de portrete hilare si sloganuri care de care mai nastrusnice, dupa chipul si asemanarea veleitarilor dornici de putere. Doamne, mare mai e gradina ta! Cândva am antologat niscaiva astfel de sloganuri trasnite; a rezultat o jalnica pagina de umor involuntar, ceva intre râs si plâns de mila; jucatorii nostri sunt slabi la invatatura, dar, isi zic ei, indiferent de starea lor intelectuala, in politica merge oricum daca ai bani si tupeu. Despre bun simt n-are rost sa mai vorbim.
Lucrurile au mers asa o vreme, insa in viitor probabil ca nu vor mai merge; sa speram ca alegatorul isi va tine mai bine votul in buzunar si ca, fript la ficati de demagogia candidatilor va face un pas inapoi sa mediteze ceva mai serios la consecintele dreptului sau de a selecta. Clasa politica nu-i decât un esantion din starea generala a unei societati, la un moment dat; un electorat necultivat si ignorant, nepasator, derutat si manipulat va ridica in vârful Statului un produs care sa-i semene leit, ca-n oglinda. Observatia veche ca un popor isi are conducatorii pe care ii merita, nu mai trebuie explicata; e perfecta.
N-as fi scris aceste rânduri daca nu as fi observat pe toate zidurile ultimul slogan electoral lansat de „independentul” nostru Presedinte, autorul deja celebrului indemn „Sa traiti bine!”, folosit acum cinci ani. Indemn ce si-a dovedit neputinta si care, speram, se va intoarce ca un bumerang impotriva emitatorului, la 22 noiembrie, când actualul Presedinte va trebui sa dea socoteala. Ipocrizia si populismul, precum si lamentabila prestatie din fruntea Statului, trebuie amendate prompt.
Dar ce scrie pe ziduri? Care este noul slogan al Domnului Basescu? Pai ce sa scrie altceva, decât ceva care-i seamana, si-l reprezinta in fata românilor, asa cum il cunoastem? Un slogan tâsnit din subconstientul vitriolat de ura al unei persoane razbunatoare, amenintator ca un blestem fatalist: De ce va este frica, n-o sa scapati! Nu-i nevoie sa fii psiholog pentru a decoda intelesul acestor cuvinte emanate primejdios dintr-o minte frustrata, ranita, profund jignita ca alte persoane indraznesc sa-l dizloce pe dumnealui, Presedintele, din fruntea Statului! Domnul Basescu se crede unic, indispensabil, de neinlocuit; eu-l basescian, tot mai hipertrofiat, alimentat cu lingusiri pedeliste, interesante, pentru ca partidul sa-si intretina in forma locomotiva, frizeaza, politic vorbind, patologicul. Ce limbaj e asta, daca nu de mahala, când sugerezi pe un afis amenintarea subliminala „lasa ca va popesc eu pe toti, care imi stati impotriva”, acesta fiind inca unul din sensurile sugerate de sloganul candidatului Basescu. De ce va este frica, nu o sa scapati; amenintare ca la usa cortului. Adica: o sa ma fac luntre si punte si tot va lovesc, fie si pe la spate, oricum, prin orice mijloace; chiar daca aveti o majoritate, eu imi voi impune vointa calcând peste cadavrul Constitutiei, un gunoi, o celuloza mucegita. Iti tai eu craca, Parlamentule, gasca de tradatori, cum de altfel s-a si exprimat. Atroce incrâncenare care suna ca dracu’ intr-o Europa ce-si construieste linistea si prosperitatea.
Candidatul Basescu vrea dragoste cu de-a sila. Daca voi nu ma vreti, eu va vreau. De mine nu scapati. Cred ca a sunat ceasul ca acest tip de limbaj primitiv sa fie extirpat din zona politicului. Ne dorim putina civilitate si echilibru; suntem satui de salbaticie.
Noua nu ne e frica de dumneavoastra. Avem votul in buzunar.
Ovidiu GENARU
