Avem un Presedinte cameleon. Suntem in campanie electorala. Violenta acesteia frizeaza absurdul; totul e paroxistic, pe viata si pe moarte. Domnul Basescu abordeaza o mina triumfatoare, dar in spatele ei citim disperarea sfârsitului; si consecintele acelui „Sa traiti bine”, pe care nu l-a onorat; nicio promisiune n-a fost indeplinita, ba dimpotriva, traim tot mai rau de pe o zi pe alta; traim intr-o minciuna continua. România se scufunda in mocirle din care cu greu va fi scoasa la lumina. Conflictualul nostru Presedinte culege ce-a semanat: furtuna. Dar abilitatea lui machiavelica nu si-a spus inca ultimul cuvânt. Ne asteptam si la mai rau, nici un truc nu-i este strain.
Vorbeam de cameleonism, de asta data intr-o ipostaza oarecum noua. Domnul Basescu e in acelas timp Presedinte dar si candidat; isi foloseste functia de sef al Statului, functie oficiala, apoi, lepadându-si costumul si cravata care-i stau anapoda, imbraca tricoul „popular” pentru a se clona cu multimea târgovetilor. A fost la Carei unde a tinut un spici, cu suita, despre virtutile armatei, apoi, pe aceeasi bani publici a avut diverse intâlniri electorale, in aceeasi zi, in postura de candidat. Oamenii nu mai stiu ce sa inteleaga; fetele Presedintelui sunt multiple, derutante, chiar diametral opuse. Aceeasi gura trece instantaneu de la discursul oficial, scortos, gaunos si mediocru, la diatriba electorala intesata cu injurii la adresa celorlalti competitori, pentru el inamici de moarte. Linguseste armata sforaitor si demagogic, incât vede orcine ca n-are vocatie atunci când vrea sa fie „pozitiv”, postura neprielnica lui, si ii balacareste indignat si cu talent, cu un mare talent de intrigant, pe toti ceilalti candidati care, fireste vor raul poporului român. Intr-o incapere spune una, in ala incapere alta. Numai ce a apasat pe clanta si devine alt personaj. Indeobste negativ, stare ce-l satisface deplin; atunci e in apele lui; zâmbetul sardonic e la vedere, e nascut sa fie asa, nu face niciun efort pentru asta.
Presedintele nostru este un perfectionist, dar nu in legatura cu propria-i persoana, in sensul bun al cuvântului, nu-i slefuitorul tenace si discret al propriului caracter, caci toti avem defecte si tinem sa le corectam. Domnia Sa, si asta deducem din aerul superior si infailibil pe care il afiseaza de salvator unic al natiunii, este un perfectionist in a construi acuzatii nefondate, de a crea conflicte si discordie, de a tulbura mediul social ca si când el ar fi o entitate separata, un sfânt candid si intangibil, un intelept neatins de relele pamântesti vreme de cinci ani cât l-am suportat in fruntea Statului; pe care l-a pastorit, din nenorocire, fiindca multi nu ne-am dorit un astfel de Presedinte provocator de insomnii, incapabil sa respecte cele mai elementare reguli ale jocului democratic. Bun comunicator in a orbi credulii cu promisiuni persuasive, dar fara vreo acoperire ulterioara in fapte, admirat pentru limbajul portuar de cei ce-i seamana, cât si pentru clovneriile fariseice exersate prin tot soiul de târguri si festivaluri de unde ar mai putea cersi un vot in plus, Domnul Presedinte-jucator n-a fost, nu este si nu poate fi vreodata pentru mine Omul deplin si invatat care sa reprezinte imaginea României.
Cei ce s-au identificat temporar cu acest model de comportament ambiguu, cu sireteniile si malversatiunile Presedintelui, au constatat cu amaraciune ca au fost trasi pe sfoara; ca s-au lasat dusi de valul superficialitatii, de vorbe nu odata suburbane si de bancuri grosiere spuse de un caporal intr-un dormitor de recruti.
Eu imi doresc un Presedinte echidistant, un diplomat educat dar ferm, cultivat, inteligent si civilizat, de care sa nu-mi fie rusine.
Ovidiu GENARU
