Neculai Cosa sustine ca in perioada 1986-1987 a facut inchisoare politica in Libia si a fost folosit intr-un schimb de prizonieri. Ancheta demarata in acest caz de „Observator de Bacau” a scos la iveala contradictii cu totul suspecte
Ancheta „Observatorului de Bacau” in cazul lui Neculai Cosa, bacauanul care sustine ca in perioada 1986-1987 a facut inchisoare politica in Libia si a fost folosit intr-un schimb de prizonieri, a dezvaluit contradictii cu totul suspecte, indicând tot mai clar o incercare de musamalizare a adevarului.
Un memoriu neobisnuit
Dupa mai bine de doua decenii de la evenimentele care i-au marcat existenta pentru totdeauna, Neculai Cosa, astazi in vârsta de 60 de ani, a rupt tacerea si a trimis Presedintiei si Guvernului României un memoriu in care cere daune pentru perioada in care, spune el, a fost inchis in mod abuziv de autoritatile libiene. El povesteste ca a fost arestat alaturi de inca doi români sub pretextul de consum si trafic de alcool (infractiuni in Libia) si ca au fost eliberati abia dupa 18 luni, când statul libian a obtinut la schimb eliberarea unui cetatean al sau – detinut in România pentru asasinarea unui diplomat israelian. „In toti acesti ani, nimeni nu m-a intrebat vreodata ceva despre detentia in Libia, de parca nici n-ar fi existat. Mult timp am scris memorii si apoi le-am rupt, mi-a fost teama sa nu trimita libienii pe cineva sa ne omoare. Pâna la urma insa, am decis ca nu pot sa mor pâna nu povestesc public ce mi s-a intâmplat si pâna nu cer sa mi se faca dreptate, pentru suferintele mele si ale familiei mele”, a explicat barbatul.
Marturii si documente
Dintre martorii directi si indirecti ai evenimentelor, am obtinut declaratii de la Nicolae Spataru (fost coleg de inchisoare in Libia cu Neculai Cosa), Ristache Florea, ambasadorul român la Tripoli la acea vreme, Gheorghe Arbureanu (fost tehnician de normare la Arcom, compania care l-a detasat pe Cosa in Libia) si Ion Coman (fost secretar al Comitetului Central al PCR, la care a ajuns sotia lui Cosa in demersul disperat de a obtine eliberarea acestuia). Am intrat de asemenea in posesia mai multor documente legate de acest caz, emise de Ministerul Justitiei, Ministerul de Externe, Ministerul Apararii, Ministerul de Interne, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) si Antrepriza Româna de Constructii-Montaj (ARCOM).
Pro si contra
Declaratia lui Nicolae Spataru, din Constanta, confirma povestea fostului coleg de serviciu (si de celula). De asemenea, Gheorghe Arbureanu, din Bacau, a declarat ca se afla in Libia in momentul arestarii lui Neculai Cosa, de care ulterior nu a mai stiut nimic (timp de 11 ani) si nici nu a mai primit pontaje pentru el. Contactat zilele trecute, Ion Coman, din Bucuresti, a declarat ca „imi aduc aminte de Neculai Cosa. Sotia lui a venit la mine cu un memoriu si, deoarece avea dreptate, am ajutat-o sa-l elibereze. Nu-mi mai amintesc insa detalii ale cazului”. Ristache Florea, din Dâmbovita, a declarat ca nu-si aminteste de Cosa si colegii lui, dar a recunoscut ca „nu este exclus ca unele lucruri sa se fi intâmplat fara stirea mea” si ne-a indrumat la consulul român in Libia de atunci – pe care nu am reusit sa-l gasim. Fostul diplomat a mai precizat ca „pentru o sticla de alcool, nu se facea mai mult de o luna de inchisoare”.
„Intre tara noastra si Marea Jamahiriye Araba Libiana Populara si Socialista nu a fost incheiat niciun tratat cu dispozitii privind asistenta judiciara internationala in materie civila, tratat in baza caruia sa transmitem autoritatilor libiene o cerere de asistenta juridica gratuita, in vederea identificarii unei modalitati de rezolvare a cererii dumneavoastra”, scrie intr-un raspuns primit de Cosa de la Ministerul Justitiei. O adresa de la Ministerul de Externe – care contrazice spusele fostului ambasador – arata ca „in contextul in care, conform legii libiene, «producerea si consumul de alcool dovedite in justitie» se pedepseste cu inchisoare intre trei si cinci ani, iar dvs. vi s-a aplicat jumatate din pedeapsa minima, demersul de redeschidere in justitie a spetei respective nu ar avea finalitatea dorita de dvs”. Potrivit certificatului de cazier judiciar al lui Cosa si unei adeverinte de la Arcom, acesta nici nu ar fi fost vreodata inchis. „A fost detasat in Libia in functia de mecanic auto in perioada aprilie 1985 – octombrie 1987, neavând absente nemotivate sau concediu fara plata”, declara reprezentantii Arcom. „Nu detinem documente ce ar putea face obiectul petitiei dvs. Documentele (dosarele) care priveau persoanele judecate si condamnate de o instanta militara, in perioada 6 martie 1945 – 21 decembrie 1989, se afla predate in custodia CNSAS”, scrie in raspunsul dat lui Neculai Cosa de Ministerul Apararii. „Am efectuat cercetari atât in evidentele interne ale CNSAS, cât si la alti fosti detinatori de arhiva – SRI si Serviciul de Informatii Externe (SIE – n.red.). In urma acestor demersuri a rezultat ca figurati ca «Necunoscut» in evidentele fostei Securitati, nefiind identificate documente/dosare cu privire la dvs.”, scrie in raspunsul de la CNSAS. Surse din cadrul acestei institutii au declarat totusi ca „daca un dosar este considerat secret de cei de la SIE, persoanei care l-a solicitat nu i se va comunica acest aspect, precizându-i-se doar ca figureaza in evidente ca «Necunoscut»”.
Cazul va fi prezentat instantei
Inarmat cu declaratiile si documentele adunate, exasperat de contradictii suspecte si de modul in care este trimis de autoritati de la Ana la Caiafa, Neculai Cosa a decis sa-si caute dreptatea in instanta. Vom reveni cu noi informatii in acest caz imediat ce vom intra in posesia lor.
Alin LEANCA
