Rafinaria din Onesti este blocata de ani de zile in instantele de judecata si nu reuseste sa scape din chingile nenumaratelor si interminabilelor procese. Dupa ce Rafo a platit datorii uriase catre bugetul de stat si catre bugetele locale, unele firme si unii indivizi s-au gândit ca e un moment favorabil pentru a mai stoarce niste bani de la rafinaria onesteana. Initial, pretentiile financiare au fost formulate pe fata, dar dupa ce ele au fost respinse in diferitele instante la care s-au judecat, strategia pretendentilor s-a schimbat. Armata de avocati angajati de Glencore si alti poftitori la resursele financiare ale Rafo a inceput sa utilizeze o alta pârghie pentru a-si atinge scopul. Tinta lor nu mai este câstigarea proceselor, ci prelungirea acestora, amânarea lor la nesfârsit, in asa fel incât Rafo sa aiba de suferit, sa aiba de pierdut. Cu cât pagubele sunt mai mari, cu atât cresc sansele ca patronii de la Rafo sa cada la invoiala cu acei contestatari, in afara instantelor de judecata, bineinteles. Investitorii de la Rafo le-ar putea spune contestatarilor ceva de genul “Nu aveti dreptate, nu vi se cuvin acesti bani, dar o sa-i platim, pentru ca ne-am saturat de atâtea procese”. Cam asta urmaresc si avocatii angajati de contestatari, care fac sapaturi prin noianul de proceduri juridice si gasesc mereu alte chichite pe care se bazeaza in fata magistratilor. Când lor li s-a respins o anumita cerere de plata, au repus-o imediat pe rol, dar au formulat-o pe un alt temei legal. Daca respectiva cerere a fost din nou respinsa, ei au mai cautat inca un temei legal si iarasi au introdus-o in instanta. Recuzarea judecatorului si stramutarea procesului au fost alte doua pârghii prin care contestatarii au reusit sa amâne procesele cu luni de zile sau chiar cu anii. De fiecare data când avocatii de la Rafo s-au gândit ca nu prea mai are ce sa apara in cadrul proceselor, de fiecare data adversarii lor au venit cu cereri noi, care, de fapt, erau tot cele vechi, dar altfel formulate. In plus, la ultimul termen, de saptamâna trecuta, a aparut o noua cerere de stramutare a procesului de la Brasov. Este foarte probabil ca noua cerere sa fie respinsa, dar nu asta e important pentru avocatii adversi, ci faptul ca s-a obtinut o noua amânare a procesului, pâna in luna ianuarie. Daca cererea va fi respinsa, avocatii vor veni atunci, in ianuarie, cu o noua gaselnita, prin care procesul sa se mai amâne inca o data. Asta arata ca in justitie, mai ales in cea din România, poti sa pierzi chiar daca ai dreptate. Asta dovedeste faptul ca justitia si dreptatea sunt doua notiuni distincte, care doar uneori au acelasi sens.
Gheorghe LEU
