Mare parte dintre elevii care renunţă la şcoală fac asta din cauza situaţiei materiale, fenomen ce tinde să se acutizeze în timpul crizei.Ce să le mai dau eu date despre dimensiunea unui stomac, când ei nu ştiau decât că le este foame şi simţeau stomacul mai bine decât puteam eu să le explic”. Aşa îşi rezumă experienţa de la catedră un profesor de biologie, nevoit să asiste neputincios la dramele trăite de unii dintre elevii săi, care au fost obligaţi să abandoneze şcoala, în primul rând, din cauza situaţiei materiale precare. Alături de alţi colegi de la catedră, de reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi ai societăţii civile, profesorul încearcă să găsească acum soluţii pentru prevenirea abandonului şcolar – o problemă constantă a sistemului românesc, care se acutizează în această perioadă de criză economică.Alternativele au fost discutate, ieri, în cadrul proiectului „Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului şcolar: costuri şi mecanisme”, realizat de Unicef şi Centrul Educaţia 2000A.
„A doua şansă” pentru educaţie
Pentru a contura o serie de soluţii preventive, specialiştii din cadrul celor două organizaţii au realizat şi o cercetare în 19 şcoli din judeţele Argeş, Braşov, Călăraşi, Dolj şi Neamţ. Concluziile: alături de sărăcie, în „topul” motivelor care îi fac pe cei mici să nu se mai întoarcă în bănci sunt tradiţia, în cazul copiilor de etnie romă; influenţa părinţilor, care la rândul lor nu au trecut pe la şcoală (sau plecarea acestora în străinătate) şi, nu în ultimul rând, oferta şcolară nestimulantă: materii greoaie, manuale neatractive. „Vrem să oferim un diagnostic al abandonului şi sperăm ca profesorii implicaţi în proiect să nu lase cercetarea doar pe hârtie, ci să o prezinte colegilor şi comunităţii”, a explicat, ieri, Anca Nedelcu, coordonatoarea proiectului. Nu doar copiilor nevoiţi să abandoneze cursurile, ci şi celor care nu au mers la şcoală la timp li se oferă o alternativă prin programul ministerial „A doua şansă”.
Poveştile celor incluşi deja în acest program au putere de exemplu când vine vorba despre a găsi motive pentru fenomenul abandonului şcolar. Unul dintre aceşti tineri, George, are 18 ani şi este tot în clasa a VI-a. Locuieşte cu bunica şi lucrează de ani buni ca barman. Învaţă bine acum, dar faptul că provine dintr-o familie dezorganizată îl pune în postura de a munci în acelaşi timp, pentru a se întreţine. Povestea lui îi poate motiva şi pe alţi adolescenţi care „au lăsat” şcoala să se întoarcă în bănci la maturitate.
