Fara

Ma gândesc si eu ca tot omul, asa, liber, aiurea, incercând sa-mi imaginez intr-un exercitiu de fictiune cam cum ar putea arata România de mâine FARA DL BASESCU; probabil ca-mi doresc asta de vreme ce gândul ma duce intr-acolo, gândul e smecher, stie incotro s-o apuce exprimând discret o nazuinta, o aspiratie nemarturisita care sapa pe undeva prin subconstient. Chiar asa, oare cum va arata o Românie de mâine fara Dl Basescu Presedinte? Oare mâine n-ar putea fi chiar data de 6 decembrie, zi care sa ne aduca linistea dupa cinci ani de zgomote politice asurzitoare? Ar putea fi ziua de 6 decembrie când pe seara, dupa orele 21 sa aflam ca in sfârsit România sfâsiata, zdrentuita de intrigi ar putea reintra pe albia normalitatii; adica a constructiei si solidaritatii si nu a demantelarii pustiitoare si egoismului rapace, machiavelic.
Ziua de 6 decembrie, zi de gândit bine, profund, responsabil, când votul ar trebui sa exprime preferinta noastra pentru o alta carte de identitate a ambientului politic si social, asemanatoare tarilor vecine, preocupate esential de depasirea crizei economico-financiare si nu de persoana hipertrofiata a unui sef de Stat egocentric, preocupat doar sa se perpetueze la putere prin orice mijloace.
Ziua de 6 decembrie, depinde de noi ca aceasta zi sa insemne desprinderea de raul in care deja ne obisnuisem sa traim, ca pe vremea lui Ceausescu, timpuri considerate pe atunci de neschimbat din pricina propriilor noastre slabiciuni omenesti; si totusi mamaliga a facut explozie. Fatalismul românilor s-a contrazis pe sine, raul poate fi dizlocat atunci când judeci cu mintea limpede si nu cu inima partinitoare, subiectiva, când depasindu-ti micile tale interese si simpatii te mai gândesti si la binele public, din solidaritate; când iti asumi o viziune larga asupra ansamblului vietii sociale care-ti influenteaza indirect destinul.
Facti acest exercitiu: imaginati-va cum ar arata România fara Dl Basescu Presedinte, si va veti simti cu mult mai bine, mai odihniti psihic si moral; Domnia Sa nu va mai ocupa micul ecran de dimineata pâna seara cu inubliabila minciuna sfidatoare „Sa traiti bine!”, aruncata ca un os de ros credulilor. Micul servant al tunului basescian, onorabilul Domn Boc nu va mai ameninta cu biciusca de trasura, gest impardonabil pentru un Prim Ministru chiar si interimar, Parlamentul, bun sau mai putin bun cum e, totusi cea mai importanta institutie democratica. Dar, oare EBA, fiica Presedintelui, ce succesuri va mai avea EBA, singurica printre straini, la Bruxelles, unde ne reprezinta interesele cu mintea ei luminata de idei? Acum, degeaba protestam, noi am trimis-o acolo, noi am propulsat-o in inaltele sfere ale politicii europene, si acum ne este lehamite si regretam pentru neputinta noastra de a alege bine. Oare domnisoara Eba se va intoarce la locul ei potrivit, pe podiumul din lumea modei? Ce panica va strabate anturajul select al fostului Presedinte Basescu dupa pierderea puterii? Scenariile, pitoresti, pot fi nenumarate; vom trai si vom vedea efectele schimbarii, fiindca mie, unul mi-a ajuns cutitul la os; personajele intra in istorie, dar mai si pleaca, numai ca nu prea stiu când s-o faca; si daca nu stiu, le-o spunem noi, gata, mai vrem si altceva. Un altceva din care sa lipseasca cu desavârsire dârza ofitereasa blonda Udrea, fidela urmasa a lui Traian, nu al romanului nesemnificativ in istoria noastra, ci al lui Basescu Traian, cum, exaltata si-a marturisit slabiciunea intr-o clipa magnifica de prostie electorala. Când gura o ia inainte mintii, nu mai e nimic de facut… mai vrem o lume fara Doamne Ridzi si fara Golden Blitz, iar Voda al nostru sa nu mai tunda oaia prin târguri, ca pe vremea lui Anton Pann. Vrem o Românie din care sa dispara sintagma dusmani ai poporului, prea des invocata in Scânteia anilor ’50. Cuvintele demnitate, echilibru, inteligenta politica, onoare, sinceritate, impartialitate vor trebui introduse in dictionarul uzual aflat, ca a doua Biblie, pe care sa jure viitorul Presedinte.
Imaginati-va schimbarea si ajutati-o sa se infaptuiasca.

Ovidiu GENARU