(Pamflet)
Certaretul presedinte,
Spectaculos si optimist,
A deprins doua cuvinte
Si le recita, ca-i artist
Incepe orice cuvântare
Strigând patetic “dragi români”
Teatrala si falsa chemare
Catre cei tineri si batrâni
Vrea pe toti sa-i captiveze
Si sa-i impresioneze
Unii spun ca-i „populist”
Altii ca-i un „trombonist”
Si Catavencu se-adresa
Cam tot asa la vremea sa,
Cum a scris Caragiale
In „Scrisoarea” dumisale:
„Fratilor”, „concetateni”,
Ma gândesc la România,
„La fericirea ei”…
„La viitorul ei”…
El rolul bine si-l juca
Si plânsul fals il ineca.
Sloganul „Sa traiti bine”
E seducator in sine
Dar repetat exagerat
A devenit banal si plat
E enervant, e rasuflat,
Si oamenii s-au saturat
Ii lasa reci sloganul sau
Caci ei traiesc la fel de rau
In baile de multime
A trait clipe sublime
Laudat si preamarit,
A hahait, s-a veselit
A strâns mâini neobosit
Crezând naiv ca e iubit
Când ii vine pe chelie,
Hâtrul nostru domnitor
Pleaca-n tara-n ospetie,
Sa petreaca in popor
Infierbântat, pe litoral
Dansa cu foc intr-un local
Cu dansatoare colorate
Cam fâsnete si bronzate.
Era congestionat la fata,
Fericit si plin de viata,
Batea cu palmele-n podea,
Cred c-o luase la masea
(Asa ceva nu se cadea).
Curioasa lumea il privea
A fost ironizat, blamat,
Filmat si fotografiat,
Tocat de presa, criticat
Intens ridiculizat,
Dar el nu s-a sinchisit,
Si ce dac-a topait?
„Românii” lui asa il plac,
Nu in costum si nici in frac
In Bucuresti, la Golden-Blitz,
A tras sfori, a dat semnale,
La un whisky, ori la un sprit,
Facea blaturi amicale,
Mai schita câte un plan,
Si-apoi urca la volan.
El cu chef conduce bine
Caci politia il sustine
La Cluj la Teatrul National,
La Iasi la Mitropolie
Si-n Bucuresti, in mod special,
A stralucit a sa chelie
La Covasna-n iarna asta,
Râdea-n jurul focului,
Impreuna cu nevasta,
La pomana porcului
Cu sotia la Sulina,
Precum doua mari vedete,
Si pe muntele Gaina,
La faimosul târg de fete
La Bailesti, cu dom’ „Magaru”
Si la Costesti cu „Mondialu”
A petrecut zile frumoase
Si a primit daruri pretioase
Priceput la tunsul oii,
Ar urma sa mulga vaca,
S-arate cum mâna boii
Sau la porci cum umple troaca
A fost si pe la Doftana,
A mâncat din cascavea,
Si-a baut vinul cu cana,
Din butoi, de la canea
La Tusnad, in secuime,
Mesajul sau n-a fost primit.
Turbulentii din multime
Au fluierat si-au huiduit
A fost primul presedinte,
Care chiar si-n locuri sfinte,
In manastiri si in biserici,
A tinut discurs la clerici,
Gest total neobisnuit,
Mai ales ca le-a vorbit
„Cucernic” – prefacut, solemn,
In limbajul sau de lemn
Gravul fals crestin din tara,
Face politica-n altar,
Dorind cuvios sa para,
Ca-i credincios si popular
Presedintelui nu-i scapa
Chiar o vizita la Papa
Piosul nostru capitan,
Cu smerita sa sotie,
S-au plimbat la Vatican
Si-au serbat Sfânta Marie
Base i-a demonizat
Pe cei ce l-au criticat
Ar putea fi brevetat
Pentru ce a inventat:
„Ziaristii tonomat”
Care s-au mobilizat
Când patronii-au ordonat
Ca sa scrie programat.
A strigat ca disperatul:
„Trusturile de presa,
Discrediteaza statul”
Dar statu-i slab si dezbinat
De terminatorul din palat,
De „Zeus”, cum a fost el botezat.
Gafa lui nefericita
Cu „tiganca imputita”,
Ziarista incisiva,
Insistenta si activa,
A fost un gest necugetat
Care l-a descalificat.
Pe un reporter de la ziar
L-a insultat, facându-l „gaozar”.
Pe altul, la fel de respectuos,
L-a jignit, facându-l „caraghios”.
Aduce-acuze indecente,
Fara probe evidente.
E rusinos si cam sinistru
Insultator si prea de tot,
Sa spui despre un ministru,
Ca ar fi hot si mafiot,
Sau despre altul, imobil,
Ca nu-i decât un imbecil!
Ofuscat, dom’ presedinte,
A relansat si trei cuvinte:
Oligarhi, moguli si mari baroni,
Numindu-i astfel pe patroni
Cu grupul lor de interese,
Pentru dânsul greu intelese.
E drept c-avem multi fanfaroni,
Multi demagogi si multi bufoni,
Dar avem si-un specimen –
Noul baron Münchausen!
Probabil ca-l banuiti
De el suntem noi des mintiti.
A zis cândva ca e perfect,
Ca n-ar avea niciun defect.
O spun clar, si-mi pare rau,
Stiti care-i cusurul sau?
E refractar la critica
Si e lipsit de etica.
In vizita intr-un sat mai mic,
Unui taran sarman si trist,
I-a spus tâfnos ca-i „bolsevic”
Fiindca-l facuse „comunist”
Parlamentul a fost surprins,
Si firesc, l-a dezaprobat
Când el, fost comunist convins,
Care din plin a profitat,
A citit cu tot elanu’
Raportul lui Tismaneanu
Si, facând pe lupul moralist,
A „condamnat” regimul comunist
Intrebat direct, staruitor,
De dosarul lui de turnator,
I-a sarit pe loc mustarul
Si a raspuns: „Dati-mi dosarul!”
Secretosul presedinte
Ne-a spus clar, sa tinem minte:
“Vom sti peste juma’ de veac(!)
Taina „rapirii din Irak”
Unii, neavând rabdare,
Si-au pus grava intrebare:
El, viteazul salvator,
N-o fi fost chiar regizor?
Despre „scaparea” lui Hayssan,
In Siria sau in Liban,
Tinuta inca la secret,
El nu ne-a spus nimic concret.
A zis ca a fost „contactat”,
Si-acasa si la birou,
Si rugat sa puna „pile”,
De-am ramas cu toti tablou.
De ce n-a avut curajul
Sa ne spuna personajul?
Il intreb, n-o fac pe leul,
Ce rost are S.P.P.-ul?
Trebuia invinuit
Pentru ca i-a tainuit
Si ca n-au fost denuntati
Infractorii strecurati.
A lansat, la o „consultatie”
Un „pact pentru educatie”
N-avem inca legislatie
Si vom sta in… recreatie.
O actiune pur formala
Departe de cadre si scoala.
Tot el, om priceput si drept,
A mai lansat si alt concept:
„Reforme contra salarii”
Gogoasa de au râs scolarii
„Majorarea” si „conceptul”,
Gândite de inteleptul,
A fost, clar, o colosala,
Propaganda-electorala.
Legea, aprobata-n Parlament,
Si de Curtea Constitutionala,
A promulgat-o iute, constient,
Si-apoi a spus ca-i o greseala
Dascalii nu il vor uita
Si sigur nu il vor ierta.
Marele nostru artizan,
„Cel mai bun politician”
La „Zece pentru România”
Si-a vazut „visul cu ochii”:
PD-L-isti si PSD-isti,
In costume sau in rochii,
Mai vechi sau noi fripturisti
Au fost de el usor convinsi
Sa formeze-o alianta.
Alegatorii-au fost surprinsi
De aceasta performanta
„Pactul pentru România”
Nu ne-a adus armonia.
Multumit pentru „pohta ce-a pohtit”
El inca doua perle-a nascocit,
Pentru „câstigatorii” din final:
Unu-i „de facto” si altu-i „moral”.
C.DUMITRU
