Ovideniile

În popor nu este sărbătoare căreia să nu-i fie asociate tot felul de obiceiuri. Despre Ovidenii (21 noiembrie) se spune că deschid porţile iernii, ziua avînd şi rol de predicţie. Dacă afară e frumos şi senin, anul viitor va fi secetos, dacă plouă şi e frig, anul viitor va fi ploios şi cu epidemii. Ca orice sărbătoare, Ovidenia prilejuieşte şi anumite practici în tradiţia populară. În noaptea premergătoare acestei zile se pune apă într-o strachină, de care se lipeşte o lumînare aprinsă. De cu seară, oamenii fac o sută de mătănii, la miezul nopţii altă sută şi în zorii zilei alta, apoi se spală cu apa din strachină pentru sănătatea trupului şi pentru ferirea de răutăţile omeneşti. Potrivit credinţei ortodoxe, în ziua de Ovidenii este sărbătoarea Intrării în Templu a Fecioarei Maria, prilej de praznic. Şi pentru că este Postul Crăciunului, mîncarea trebuie să fie de „sec”, aşa că femeile dau de pomană plăcinte umplute cu varză sau cu dovleac turcesc, alături de peşte. Ovidenia este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul morţii. În această zi se dă de pomană lumina de veci, lumînarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Se aprind lumînări pentru morţi, în special pentru cei la capătul cărora nu s-a aflat nimeni cînd au plecat spre cele veşnice. Tradiţia spune că pentru cei care au murit fără lumînare şi care nu şi-au aflat liniştea sufletului trebuie duse la biserică lumînări cam cît „statul omului”, care vor arde toată noaptea lîngă altar şi vor lumina calea celor care au plecat spre lumea cealaltă. Ca şi la Crăciun, se deschide cerul şi vitele vorbesc. Din aceasta zi încep a se unge cu usturoi ferestrele şi uşile, ca să nu se lipească de casă farmecele, căci de la Ovidenii îşi încep lucrarea şi vrăjitoarele.