Fara lacrimi, in fata presei

Un sefut de deconcentrata s-a plâns prefectului in functie ca nu prea are masa umana la el la „pravalie’ si prin urmare nu are cu ce sa-si faca treaba. Respectivul sef, de esalon doi, e posibil sa aiba dreptate, mai ales ca institutia pe care o reprezinta nu are cu ce se lauda. Prefectul, cândva sef peste bordurile lui Videanu, i-a taiat-o scurt cu o afirmatie de geniu târziu: „sa nu va mai plângeti in fata presei”, dupa care a mai scos o filozofala: „in contractul de management pe baza caruia ati fost numit nu ati pomenit nimic de lipsa de personal, altfel ati fi pierdut examenul”. Mai sa fie.
Tot poporul stie cum X sau Y a ajuns mare director coordonator pe o deconcentrata. S-a dus la Bucuresti, cu teza in buzunarul din stânga si cu legitimatia de partid PDL in dreapta si a fost admis. Nu stim exact ce a contat mai mult: povestioarele din lucrare sau legitimatia de partid. Stim doar ca in doi pasi si trei miscari au fosat promovati ca sefi pe criterii stiute doar de Boc II si ceva. Competenta profesionala a contat mai putin, afinitatea politica a fost principalul criteriu.
Si barbatii mai plâng uneori. E posibil, ca in viitorul apropiat si prefectul sa plânga. La fel si zecile de personaje „unse” peste noapte, pe baza carnetului de partid, mari sefi. Personal sunt curios sa aflu câti indivizi portocalii isi fac veacul frecând menta prin cancelariile sefilor de deconcentrate. Sau ei, sunt personal contractual, la cheremul sefului si partidului in campania electorala si mai putin la impinsul carutei numita România. Si ei vor plânge peste doua saptamâni. Sincer, nu vreau sa-i vad plângând in fata presei pe nici unul. Sa plânga la partid.
Florin CRETU