Ne-am saturat

Când s-a vazut cu sacii in caruta, Presedintele, omul asta a spus: Voi fi un Presedinte jucator. Nu prea ne imaginam pe atunci ce inseamna asta, termenul era nou si nu i-am dat atentie. Insa omul stia ce vrea sa spuna, desi, Presedinte-jucator suna ca naiba, nu-l mai intâlnisem in terminologia politica. Era o nascocire ad-hoc. Constitutia face referire doar la Presedinte si la fisa postului: ce va sa zica jucator? Am luat-o ca pe o bagatela, un moft, ceva in sensul ca se da interesant.
In timpul mandatului ne-am dat seama, prea târziu, ca omul asta si-a luat in serios calificativul adaugat in coada, de care se facuse oarece caz. Dl. Basescu s-a comportat nu numai ca jucator, ci si ca antrenor, ca arbitru, ba chiar si ca spectator vocal de galerie. A fost de toate in acelasi timp, sef de partid, Presedinte, procuror anchetator si judecator, saltimbac prin târguri si dusman de moarte al Parlamentului, detinatorul adevarului absolut in toate chestiunile arzatoare ale natiei, manipulator de guverne, maestru al diversiunii, „innoitorul” clasei politice cu frumoase Elene apartinând camarilei prezidentiale, cititor de Constitutie in cheie favorabila Domniei Sale, capul invizibil al serviciilor secrete; el a centrat, el a dat gol cu capul, el a fluierat anularea golului, el a urlat in tribune demagogicul „Sa traiti bine!”. Pe toate le-a facut ca un scamator de circ. Ce-a afirmat azi a uitat ieri cu o seninatate dezarmanta; pe cei care l-au ajutat in ascensiunea politica i-a aruncat la gunoi; s-a facut frate cu dracu’ pâna a trecut puntea; a etichetat opozitia ca fiind un grup de infractori; a batjocorit jurnalistii; omul asta a inventat plânsul prezidential; cu promisiuni sforaitoare s-a cocotat in vârful piramidei politice; si-a bagat fiica in Parlamentul European. Rezumatul termenului de jucator cu care ne-a blagoslovit Presedintele poate fi esentializat cu greutate, având mai multe, oh! prea destule disfunctionalitati intruse in mediile politice pe usa din dos, cum ar fi, de pilda, neacceptarea de catre minoritate (partidul Domniei Sale) a deciziilor majoritatii, pe care Presedintele a etichetat-o drept teroarea celor „342”, ori grup de interese malefice mânuite din umbra de moguli, stanta aplicata tuturor celor care au alta opinie decât a Domniei Sale. In mintea basesciana mogulii, fireste milionari penali, hoti si banditi, reprezinta tot ceea ce este mai rau in societatea româneasca, indicând astfel o tinta periculoasa pentru canalizarea multumirilor sociale. Inventia stilistica n-a fost lipsita de eficacitate. Fostul capitan de nava invatat cu fisa postului de unica sursa de comenzi belicoase, devine definitiv incapabil sa accepte in jocul politic si alte opinii, considerându-le acte de nesupunere ce trebuie anihilate. Prin acest defect capital de caracter, Dl. Basescu este un om legat funciarmente de trecutul comunist. Asta e croiala acestui om cu un eu hipertrofiat, cu apucaturi intens autoritariste, atât de pernicioase mediului democratic si asa destul de subred in România, abia infiripat si suferind de sechelele fostului regim totalitar. Deviza cine nu e cu mine – e impotriva poporului, poate pregati ascensiunea unui climat violent antidemocratic; am auzit-o de atâtea ori din gura D-lui Basescu, enuntata cu ipocrizia celui aflat in pericol sa-si piarda tronul. Ipocrizie, da, de vreme ce Domnia Sa a practicat in timpul mandatului tocmai ceea ce infiera la vechile guverne. Obisnuit sa ordone irevocabil, maestru practicant al tuturor tertipurilor supravietuirii in medii ostile, invatat sa-si bage nasul in toate oalele, D-lui Basescu nu i se potriveste camasa rigida, incastrata in reguli constitutionale a Institutiei Presedintelui. De aceea, dilatata, rasucita, intinsa pâna dincolo de limitele tesaturii, Camasa a ajuns flenduri.
Si nu se mai poate cârpi, nici macar de csatre croitorii cei mari ai PD-L-ului.
Marele jucator si-a zdrentuit demnitatea.

Ovidiu GENARU