1 Decembrie ne reaminteste de anul 1918, an in care românii sarbatoresc marele eveniment al istoriei lor, implinirea ca stat national, suveran, independent si unitar. Sa nu uitam insa, mai ales cu acest prilej, ca trecutul, ca si prezentul si viitorul, reprezinta trepte spre acel destin pe care ni-l dorim cât mai promitator spre impliniri, cât mai luminos, nu numai pentru noi, cei de azi, cât si pentru cei ce vin in urma noastra – tinerii si copiii viitorului acestei tari.
Desi desinul ne-a asezat „in calea rautatilor”, dupa cum se arata in letopisetele cronicarilor, românii au aratat lumii puterea de a se regasi in momente de restriste. Ei au demonstrat, nu o data, forta de a-si recapata propria identitate infruntând marile nenorociri ce se abateau, nu rare ori, asupra lor.
Dar dreptatea nu a fost data prin vointa Celui de Sus pentru românii traitori pe meleagurile stramosilor lor. Adevarata istorie a României a cuprins file nemuritoare ce s-au scris la Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia. In acel an – simbol national – a avut loc momentul solemn in care marele român de peste munti, Gheorghe Pop de Basesti, salutând Adunarea libera a tuturor românilor din Transilvania, rosteste cuvintele profetice: „aici se va pune piatra fundamentala a fericirii neamului românesc”. Referirea avea in vedere o adevarata adunare constituanta, ceea ce era si in realitate. Intr-adevar, atât prin continut, cât si ca forma juridica, Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia nu i se poate contesta aceasta titulatura.
Nu trebuie uitat ca la acel mare eveniment al românimii erau prezenti reprezentanti din toate regiunile transilvanene, ceea ce dadea actului de la Alba Iulia un caracter de adevarat plebiscit.
Av. GH. DALBAN
