Plugusor

Buna sara, buna sara
Gospodari din toata tara
Din Carei si Faurei
Din Bârlad si Odorhei
De la Iasi si Calarasi
Din Boian si din Beclean
Din Arad si Baragan
Din Humor si Pojorâta
Din Covasna si Harghita
De pe Arges, de pe Olt,
Gospodari de peste tot
In ajun de sarbatoare
Pregatiti ospatul mare
Cu bucate fel de fel,
Palinca si Otonel.
Din meniu sa nu lipseasca
Sarmaluta româneasca
Fiarta-n frunza de curechi
Dupa obiceiul vechi
Trageti o dusca de pruna
Sa v-ajunga voia buna
Si veniti lânga fereastra
S-ascultati urarea noastra
Porniti plugul, mai flacai
Si sunati din zurgalai, hai, hai.

Pe unde brazdati cu plugul
Sa izvorasca belsugul
De când sara s-a lasat
Noi cu plugul am plecat
Dupa cum am apucat
De la parinti si bunici
Care-au dainuit pe-aici
Mânati mai, ca mestesugul
De-a brazda câmpul cu plugul
L-am deprins de mii de ani,
De la daci, de la romani.
Plugul nostru-i plug cu faima
Cu cormana de arama
Cu grindeiul de argint
Si brazdarul otelit
De romani mestesugit
Noi de când a ura stim,
Un nume scump pomenim
Si-l purtam din gura-n gura
La-nceput de uratura.
Cum ca s-a sculat mai an
Pe nume badea Traian
Care nu e nimeni altul
Decât Traian imparatul
Care-n scari s-a ridicat
Pe cal roib a-ncalecat
Si-n Dacia a plecat
Dunarea a traversat
Pe pod falnic de granit
De Apollodor faurit
Ajuns la Gradiste-n deal
L-a-ntâlnit pe Decebal
Si-mpreuna au urcat
Muntele cel mai inalt
De la capat de Banat
Si de acolo de sus
Semne de hotar au pus
La Herta si Hotin
La Carei si la Cozmin
La Oas si Severin
Si la Pontul Euxin
Mânati mai si trageti brazde
Pentru hotarele noastre.
Dupa sfat indelungat
Intre rege si imparat
Decebal viteaz si harnic
Traian intelept si falnic
Tara ei au conturat
Din priviri au cautat
Pamânt manos si curat
De arat si semanat.

Si-au pornit in zi de joi
Cu plug tras de sase boi,
Boi plavani, tintati in frunte
Cu coarnele rasucite
Cu salbe de zurgalai
Sa rasune peste vai
Ia mai mânati mai, hai.
Ziua-ntreaga au arat
Tragând brazde-n lung si lat
Din Bihor si Calafat
In sesul Bahluiului
Si lunca Siretului
Pe-ntinsul Baragan
Si Podisul Transilvan
Iar dupa acel semnal
La-ndemnul lui Decebal
Plugarii cu miile
Au cuprins câmpiile
Si pâna la inserat
Tot pamântul l-au arat
Au rasturnat brazde adânci
Pe coline, vai si lunci.
Foaie verde-amaraciune
Sa uram cum se cuvine
Sa adresam vorbe bune
Celor care ne dau pâine.
Omului ce sade-n prag
Si ne asteapta cu drag
Ne face semn cu mâna
Sa incepem a brazda.
Ii rostim urare-aleasa
Gospodarului din casa
Ca-i harnic si cumpatat
Cu har la fapta si sfat
Printre cei fruntasi in sat.
De cu noapte s-a sculat
La icoane s-a-nchinat
A incalecat pe bidiviu
A trecut peste pârâu
S-aleaga loc de pus grâu
S-a oprit mai sus de sat
Lânga marul cel rotat
Unde-i pamântul zvântat
Si-a apucat in mâna
Un cocolos de tarâna
Si când l-a framântat bine
A simtit miros de pâine
Arunca tarâna in sus
Si pleaca acasa intins.
Mai femeie nu mai sta
Ada-mi iute banita
Ca sa masor samânta.
Coana gazda atunci ii spune:
Mai române, mai române
De atâta amar de vreme
Tu nu ma cunosti pe semne.
Crezi ca dupa ce-ai plecat
Eu am lenevit in pat?
Ia cheia din cuiul grinzii
Si deschide usa tinzii
Si vezi ca am pregatit
Opt saci de grâu chetruit
Sunati mai, din zurgalai
Pentru vrednicia ei, hai.
Omul a plecat grabit
Si-a bagat grâu-n pamânt
De mai multe ori a dat
Cu borona-n lung si lat
De a iesit ogorul strat.
Lucrul când a terminat
Pe loc a ingenunchiat
Si-a rugat pe Domnul Sfânt
Sa dea ploaie la pamânt,
Rod bogat si multe grâne
Sa fie belsug de pâine.
Pe la Duminica Mare
Când dadea teiul in floare
Gazda noastra, gospodarul
A-ncalecat armasarul
Si s-a dus in câmp sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si desi era ameaza
Credea omul ca viseaza
Si i se parea ca lanul
Unduieste ca oceanul.
Inaltimea paiului
Pân’ la pieptul calului,
Paiul galben ca de aur
Spicul mare cât un graur
Care de greu ce era
Tot catre pamânt cata.
Gospodarul uluit
Vazând lanul pârguit
A si fost cuprins de un gând
Sa nu inceapa un vânt
Ca-i da grâul la pamânt.
De pe culmea dealului
A dat pinteni calului
A intrat grabit in casa
Si-a grait catre nevasta
Mai femeie, ia asculta
Mâine sa faci mâncare multa
Ca si eu ma duc in sat
Sa tocmesc la secereat.
Iar a doua zi in zori
A dat vestea-n patru zari
Si-au venit seceratori
Numai fete si feciori.
Veneau tineri, rânduri, rânduri
Si intrau in lan in siruri.
Când s-au apucat de treaba
A intrat in lan si-o baba
Baba Rada lui Mardare
Mestera seceratoare
Si-a legat catrinta-n bete
Si-a intrat intre fete
A scos secerea din brâu
Si-a-nceput sa taie grâu
Secera cu spor batrâna
Ca sucala-i mergea mâna.
Ea cu dreapta secera
Cu stânga pârlog facea.
Fetele o priveau mirate
Dar si nitel sifonate
Iar Catinca lui Ipate
Zicea catre celelalte
Fetelor, se vede treaba
Ca ne baga-n cofa baba
Cum sa stam in urma ei
Sa ne râda cei flacai?
Pe postate au pornit
Si in frunte au trecut.
Rada nu s-a suparat
Dar a scapat un oftat
Si a zis apoi in sine
M-ati intrecut si e bine
A grait intr-un târziu
Ce n-as da ca voi sa fiu?
Grâul din lan secerat
De flacai a fost legat
In snopi galbeni auriti
Pentru treier pregatiti.

A plecat mosu Desaga
Loc de arie s-aleaga
Si-a gasit pamânt uscat
Lânga marul cel rotat
Sus pe culmea unui deal
Unde vântul sufla-n vals
Acum aria gasita
Trebuia frumos cioplita.
Asta, zice mos Desaga
Nu este lucru de saga.
Si-a cioplit arie buna
Rotunda ca luna plina
Neteda si luminoasa
Ca o fata bine rasa.
In mijloc i-au pus un par
Din lemn verde de stejar.
Toti barbatii cei vânjosi
Carau snopi din jumatati
Si-i asterneau pe arie
In forma de fagure
Pentru scos grâul din pai
Gazda a adus sapte cai
Patru negri si trei albi
Bidivii, pur sânge-arab
Si pe toti i-a potcovit
Cu potcoave de argint
Si cuie de margarit
I-a legat pe toti busis
Sa alerge-n curmezis.
Mos Desaga suparat
Ca un lucru a uitat
Si are dreptate, zau
A uitat de felezeu.
A trimes pe unu-n lunca
Lemn de felezeu s-aduca
Felezeu din lemn de carpen
Cu matura de mesteacan.
Si l-a pus pe Margarint
Mester de felezuit
Care cunoaste Nasada
Când scuturatrul e gata
In felezeul de coada
Misca matura-n nasada.
Scoate la margine pleava
Pleava, neghina si colbul
De ramâne numai bobul.
Cu lopata-n vânt l-a dat
Si-a iesit grâul curat
Numai bun de macinat.
Si-a cladit pe lânga par
Un vârf de grâu cât un deal
Grâu din care gospodarul
A umplut intâi hambarul.
Dar si pentru macinat
Doua care a-ncarcat
Si-a plecat mai decuseara
Ca sa prinda rând la moara
La moara de la Dulcesti
De lânga iazul Trifesti.
Dar pe la Bratesti in vale
Un crestin ii iese-n cale
Si-l intreaba intr-o doara
Nu cumva te duci la moara?
Ba chiar acolo, badita
Nu vezi sacii in caruta?
Stai si macina aici
La moara, la dom’ Prichici
Moara sistematizata
Si complet automata
Prevazuta de ecrane
Si cu sute de butoane
Cu roti dintate si lanturi
Ce poarta grâul prin valturi
Adunând faina-n lada
Precum apele-n cascada.
Intr-un minut, umple lada
Cu faina, ca zapada
Alba ca floare de crin
Cu parfum de rozmarin
Caci aceasta moara scoate
Trei zerouri calitate
La opt saci de grâu adus
Primesti câtiva saci in plus.
Gospodarul socotea
Si parca nu-ntelegea
Cheama pe morar in drum
Sa-i explice ce si cum
Sa nu-i gasesca pricina
C-a dat iama la faina.
Dar moraru-i spune-n fata
Ca nu e nicio greseala
Ai numarat sacii bine
Ca asa-i la moara la mine
La un sac si-o mierta plina
Primesti doi saci de faina
Si de aceea bine stiu
Ca te am de musteriu.
Gospodarul multumit
Pleaca acasa grabit
Ca nu-i vreme de pierdut
Jupâneasa, gospodina
Il asteapta cu faina
Sa prepare la cuptor
Bunatati de sarbatori
De Craciun, turte sa faca
De an nou, colaci sa coaca.
A pus doi saci de faina
O covata mare, plina
Si-n vreme ce plamadea
Aluatul tot sporea
Incât nemaiavând loc
A mai trebuit un troc
Si-a facut gazda colaci
Câte frunze sunt pe fagi
Colaci mici si colaci mari
Pentru harnicii plugari.
Dar cel mai mare colac
Care abia incapea-n sac
Rumenit si parfumat
Gazda noastra i l-a dat
Celui care a urat.
Câte-un colac impletit
Pentru cei care-au hait
Si sute de colacei
Pentru cei mai mititei
Purtatori de obicei
Lor, care in seara asta
Ne-mpodobesc fereastra
Si ne spun cu glasul lor
Dulce vers de plugusor.

O urare se cuvine
Noului an care vine
Incheietor de deceniu
Din al doilea mileniu
Fii an bun intre cei buni
Norocos pentru români
Sa ne-aduci belsug in toate
Bani si multa sanatate.
Iar la anul când venim
Tot voiosi sa va gasim
Si sa vedem pe la case
Numai fete mari, frumoase.
Iar voi gospodari iubiti
Ca merii sa infloriti
Ca viile sa roditi.
Sa fiti tari precum e fierul
Caliti sa fiti ca otelul
Sa lasam in urma criza
Si sa ne etalam miza.
Optimisti si-ncrezatori
Harnici si cutezatori
Peste greutati vom trece
Bun venit, Doua mii zece!