Costul elevului şi leafa profesorului

Cu laţul FMI de gât şi pus pe tăiat de oriunde poate, şi cât de mult poate, guvernul a decis, în pragul noului an, să facă ordine în sistemul de Educaţie. Primul pas: schimbarea modalităţii prin care banul va ajunge în buzunarele profesorilor. Astfel, începând din această lună, leafa dascălilor va fi stabilită în funcţie de numărul celor pe care şcoala îi instruieşte, executivul calculând şi cât face un elev: 2857 de lei pe an, cel de la oraş şi 3494 de lei pe an, cel de la sat.
O metodă menită tocmai să simplifice drumul banilor, finanţarea per elev, pare gândită astfel încât nimeni să nu mai înţeleagă mare lucru despre cum se vor acoperi sumele necesare salariilor din şcoli. Aceasta, din simplul motiv că Ministerul Educaţiei nu dispune deocamdată de o bază de date informatizată prin intermediul căreia să ştie exact cât şi cui va aloca banii. Salvarea pe care mizează acum ministrul Daniel Funeriu este analiza pe care inspectoratele vor urma să o facă în teritoriu. Chiar şi aşa, rezultatul nu prea are cum să fie unul care să lămurească lucrurile.
Cum să trimiţi bani către mii de şcoli, ţinând cont doar de numărul de elevi şcolarizaţi, în condiţiile în care salariile diferă foarte mult de la nivelul debutantului până la cel al profesorului cu gradul I şi cu vechime maximă? Aşa că, cel mai probabil, în următoarele luni vom avea de-a face cu un sistem hibrid: banii vor ajunge în şcoli în funcţie de numărul de elevi, după care, prin toamnă, ministerul va trage linie şi va constata cărei şcoli va trebui să-i mai aloce bani şi cărei şcoli i-a dat prea mult. Cum, începând cu noul an şcolar, clasele vor fi comasate, normele vor creşte, iar numărul de posturi va scădea, bugetul de stat va ieşi fără îndoială în câştig. Ceea ce nu poate decât să bucure, atât timp cât la catedre vor fi păstraţi oamenii valoroşi, iar sistemul se va dezbăra de suplinitorii necalificaţi.
Aici intervine însă cea de-a doua problemă: nimeni nu poate garanta că elevilor transferaţi în şcolile cu clase comasate le vor preda profesori bine pregătiţi, deoarece aşa cum nu există un sistem informatizat pus la punct pentru a şti exact ce dascăli predau în fiecare şcoală, învăţământul nu dispune nici de o evaluare reală, bazată pe valoarea cadrelor didactice. Ideile de la care a plecat noul şef al Educaţiei nu sunt rele. Întrebarea e dacă se vor aplica urmărind realmente @eficientizarea@ pe care o invocă, ori de câte ori are ocazia, sau vor fi puse în practică doar pentru a strânge cât mai mult cureaua.