Observator de Bacau: Care sunt etapele activitatii lui Florin Zancescu ca actor?
Florin Zancescu: Debutul neoficial, nu pe statul de plata, ci doar pe scena s-a petrecut in 1979 pe cand eram student in anul III la IATC Bucuresti “I.L. Caragiale”, clasa Dem Radulescu, lector Adriana Pitesteanu . Am fost solicitat sa joc la Teatrul “Ion Creanga” doua stagiuni. Rolul cel mai important la Teatrul Ion Creanga a fost “Piticul balbaila”, intr-un musical. Tot in acelasi spectacol, la un moment dat s-a imbolnavit cel care-l juca pe “Printul Noroc”. Am fost “avansat” daca se poate spune asa de la “Piticul balbaila” la “Printul Noroc”. Eu eram un timp asa…mai inalt si dandu-mi jos barba, nasul si tot ce aveam ca accesorii pentru rolul piticului eram chiar un tip frumusel pentru vremea aceea. (rade). Debutul oficial, ca angajat s-a petrecut la Teatrul din Botosani in 1981 cand am terminat facultatea. Am debutat cu “Negutatorul din Venetia” Shakespeare, in regia lui Iulian Visa, spectacol in care am intrepretat doua personaje. Aveam doar vreo 30 de secunde timp de schimbare a costumatiei. Acesta a fost debutul meu de actor profesionist.
Observator de Bacau: Apoi ce a urmat?
Florin Zancescu: La Botosani am stat aproape trei ani. In acea perioada, Elena Ceausescu, cea care raspundea de invatamant, cultura, cercetare si asa mai departe a dat un decret in care 14 orase mari erau inchise pentru repartitii. Indiferent ce facultate terminai, nu puteaui sa prinzi repartitie intr-un oras mare indifferent ce medie aveai. Logica ei era ca trebuie sa fie o raspandire a valorilor pe intreg parcursul tarii, nu numai in orasele mari. Ne-am trezit ca nu avem alta solutie decat sa alegem din ce-a mai ramas. Eu am ales Botosaniul. Terminsem facultatea cu o medie mare – peste 9,60. Eram casatorit la acea vreme, aveam si o fetita de un an si sotia mea era studenta la Iasi. Normal ca am ales un oras mai aproape. Atunci a fost prima mea colaborare cu Anca Ovanez si cu sotu lei scenograful George Dorosenco. Tot atunci l-am cunoscut si pe Mircea Marin, regizor important. Desi visul meu a fost sa fac “revista” la Constanta, dupa trei ani am ajuns la Bacau. Am ajuns la Bacau dintr-o pura intamplare. Directorul de la Botosani, Stelian Preda, a venit director la Bacau. Intr-o zi m-a chemat deoparte si mi-a zis: “Nu-si dau drumul la Constanta, dar isi propun sa te duci la Bacau. De ce ai nevoie? Am zis: casa si serviciu pentru nevsta. Primul secretar de atunci, Ioan Bogdan Baluta era un mare iubitor de teatru. Venea mereu la spectacole si se cunostea cu Preda. In cateva minute, cu un telefon, totul s-a rezolvat. Aveam exact ce cerusem. Mi-a sarit din cap Constanta. Imi amintesc de un spectacol care a facut cariera. 150 de reprezentatii. Asa ceva in ziua de azi este o raritate. Spectacolul se chema “De ce dormi iubito?” si am jucat alaturi de Carmen Enea, la vremea aceea o actirita in voga. Apoi ca spectacole importante am jucat “Chirita in carnaval”, “Batrana si hotul” si multe altele. Practic, am ramas in Bacau zece ani.
Observator de Bacau: Totusi ati ajuns actor in Constanta…
Florin Zancescu: Da! In 1993 au aparut niste probleme personale, in primul rand divortul. Era si director la Scoala Populara de Arta. Marcat de problemele personle m-am hotarat sa plec. Am avut de ales intre Craiova si Constanta. Normal ca am ales Constanta. Stiu ca in acea perioada se cautau prezentatori pentru Festivalul de la Mamaia. Nu stiu ce s-a intamplat atunci cu Tavi Ursulescu, dar stiu ca el n-a mai prezentat festivalul asa ca m-am trezit eu prezentator alaturi de Alina Chivulescu. Atunci am devenit cunoscut. Dupa patru zile de prezentat Festivalul de la Mamaia nu mai aveam nevoie de nicio alta prezentare. Au urmat apoi, opt ani de teatru de revista. A fost o perioada extrem de placuta si cu perioade deosebite in viata mea. Trei luni, vara am prezentat spectacole pe litoral. A fost o perioada extraordinara.
Observator de Bacau: Cu ce actor ati colaborat cel mai bine in acea perioada?
Florin Zancescu: Nu pot sa uit colaborarea cu Octavian Doru Dumitru. Au fost doi ani superbi. A fost prima data cand a lucrat cu un partener. De felul lui el lucreza singur. A fost de acord sa joace cu mine. Recunosc faptul ca e greu sa lucrezi cu el. E mofturos. Trebuie sa improvizezi mult. Si scoala improvetaiei nu o are oricine. Doru facea turnee lungi in mai toate orasele Romaniei Asa am avut ocazia sa joc de opt ori la Sala Palatului cu sala arhiplina. Este o stisfactie enorma. Este nemipomenit sa poti sa ai in mana 4.000 de oameni. Pe vremea aceea se organiza Festivalul National al Teatrelor de Revista. Din opt editii la care am participat, la cinci am luat premiu. Presedinti de juriu au fost nume sonore: George Zbarcea, Draga Olteanu Matei, Horia Moculescu, Dumitru Solomon si regretata Ileana Berlogea, fosta mea profesoara de Istorie a Teatrului in facultate.
Observator de Bacau: De ce ati plecat de la Constanta?
Florin Zancescu: Cei din conducerea judetului Constanta au gasit de cuviinta sa faca o restructurare. Au distrus toata cultura si arta constanteana. Au desfiintat Teatrul Fantazio, au mutat Teatrul Dramatic l-au mutat in locul lui Fantazio intr-un spatiu impropriu. N-am avut alta varianta. L-am sunat pe Calistrat Costin, directorul de atunci al teatrului de la Bacau si i-am spus ca trebuie sa ma intorc. Eram hotatat sa ma intorc la Bacau. Am trimis transferul prin fax. Aici, intre timp se infiinta Centrul Judetean de Cultura, care cuprindea Scoala Populara de Arta, Ansambulul Busuiocul si Centrul pentru Cultivarea Culturii Traditionale. Asta era in 2001. M-am pregatit, m-am dus la concurs si uite asa am ajuns director. Am ajuns in acelasi birou si pe acelasi scaun de pe care plecasem ca director al Scolii Populare de Arta. Era aceeasi locatie.
Observator de Bacau: Care a fost cel mai important rol?
Florin Zancescu: Foarte greu de spus. Ar trebui sa le iau pe perioade. Nu pot sa zic numai unul singur. In schimb, am iubit foarte mult personajul din “De ce dormi, iubito?”. Un alt rol important a fost “Chirita in carnaval”.
Observator de Bacau: Cel mai bun partener?
Florin Zancescu: Acela cu care comunic. Sunt foarte multi actori, care joaca bine, dar ochiul lor nu transmite nimic. Bibanul ne spunea la clasa: “Bai, teatrul e ca un ping-pong sau ca un meci de tennis. Joaca unul tenis cu Ilie Nastase, ii da mingea in tribuna si ii zice «sac, te-am batut ca n-ai prins-o» . Cam asa e si cu teatrul asta. Rar am gasit pe cineva cu care sa comunic. Cel mai bine am comunicat cu Carmen Enea. Sigur, au mai fost actrite bune cu care am colaborat bine, dar cel mai bine am colaborat cu ea. Poate si fiindca ne-am iubit! E un lucru care, zic eu, a cantarit mult
Observator de Bacau: Un ultim spectacol pe care nu il puteti uita?
Florin Zancescu: “Conu Leonida fata cu reactiunea”. Acest spectacol se leaga foarte mult de regretata mea colega Dana Olariu. Am jucat impreuna acest spectacol timp de doi ani. Sentimentul pe care l-am avut la inmormantarea Danei a fost acela, ca si cum ti-ar muri nevasta. In piesa este El cu Ea. Este o relatie extreme de intima. Se petrece in pat. Oamenii astia se culca, se pupa, se saruta, se mangaie, se cearta, se sperie impreuna, sufera impreuna. Cred ca intr-un spctacol aveam cel putin 10 – 12 puparuri. Eu, efectiv, la inmormantarea ei m-am simtit de parca mi-ar fi murit nevasta. Ca actor te intalnesti in scena cu tot felul de partenere. Dar cand ai scene atat de intime simti o chestie sfasietoare.
Observator de Bacau: De curand ati intrat intr-un conflict cu actuala conducere a Teatrului “George Bacovia”. De ce un intreg taraboi?
Florin Zancescu: Eu nu pot sa-i spun conflict. M-am si saturat sa zic asa ceva. Eu mi-am facut datoria fata de teatrul din Bacau cand acesti directori probabil ca erau la gradinita sau maxim in scoala generala. Faptul ca se invoca nu stiu ce lege si lipsa de bani mi se pare un motiv scornit ca eu sa nu mi pot juca. Asta este parerea mea. Este ca la fotbal: daca ai un jucator de valoare si il tii pe tusa inseamna ca ori ai un dinte impotriva lui, ori ca esti antrenor prost, ori varianta a treia care le combina pe primele doua. Eu cred in varianta a treia. Asta este parerea mea! Nici nu vreau sa mai discut despre chestiunea asta. Vreau sa pun punct. Si cu asta basta! Am doar un mesaj pentru cei care ma umilesc acum: “Beleaua vine cu randul!” – e o cimilitura romaneasca. ( a consemnat Olimpia FILIP)
