Georgel, stapanul noroaielor

Am evitat, intr-o prima faza, sa dezvolt subiectul legat de interdicţia de acces a unor colegi din presa in jurul suprafeţei de joc a Salii Sporturilor, instituita de un director ajuns conjunctural in fruntea Direcţiei Judeţene de Sport Bacau. Am considerat ca funcţia ocupata dupa Doina Melinte il apasa pe directorul Georgel Cojocaru şi ca situaţia anapoda se va regla de la sine. M-a frapat, indignat şi distrat in acelaşi timp motivaţia oferita de acesta, ca „doreşte sa pastreze curat parchetul Salii Sporturilor”. Asta, in condiţiile in care primarul Stavarache sau cumatrul lui – Constantin Apostol – ce este şi antrenor principal al Ştiinţei Bacau (aşa pare din tribuna) şi totodata director ADR, nu se jeneaza sa işi taraie pe parchet tarlicii inainte şi dupa fiecare meci. Şi, mai mult, Apostol nu are nicio reţinere sa duhaneasca cate o ţigara dupa meci, in timp ce sta pe suprafaţa de joc. „Oficialitaţile” de genul acestora il lasa fara reacţie pe directorul preocupat de curaţenia parchetului in detrimentul managementului, in schimb acesta işi arata muşchii cu ziariştii şi sportivii. Ultimele porniri ale directorului Georgel Cojocaru ma fac insa sa cred ca situaţia este mai grava decat a parut la prima vedere. Astfel, recent, acesta a interzis, in tandem cu o femeie de serviciu, unui sportiv bacauan legitimat sa se antreneze in Sala de Atletism. Fara un motiv anume, ci doar pentru ca aşa au vrut muşchii lui de director conjunctural, invocand absurd ca s-ar putea murdari tartanul, ce este, de altfel, plin de balţi. Asta, in condiţiile in care mai multe domnişoare işi faceau programul de jogging pentru frumuseţe pe aceeaşi pista, iar karatiştii işi strigau durerea loviturilor la caţiva metri distanţa. Iar limbajul „colorat” folosit de musculosul cuplu Georgel/femeia de serviciu parea a fi urcat, normal, din noroiul exprimarilor limbii romane. Pe acest fond, privind starea de degradare ireversibila in care a ajuns Sala de Atletism, recent renovata pe bani grei şi distrusa de incapacitatea directorului ce se lupta cu noroiul de pe talpi ma fac sa-i transmit doar atat: Georgel, lasa talpile şi uita-te la palarie! E prea mare pentru tine? (Olimpia FILIP)