Un interviu cu prozatorul Petru Cimpoesu, directorul Directiei Judetene Bacau pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National
– Domnule director, conduceti de cinci ani Directia Judeteana Bacau pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National. In acesti cinci ani, ce sa- schimbat in bine, ce s-a schimbat in rau la nivel national ? Cum era perceputa cultura atunci si cum este ea receptata acum de politicieni, de parlamentari, de guvernanti ?
P. C. : – Din ’90 incoace, politicienii nostri au privit intotdeauna cultura ca pe un mijloc de propaganda si nimic mai mult. Ei nu si-au propus, cu foarte rare exceptii, decat sa traga foloase cat mai mari de pe urma impactului pe care inca il mai are cultura asupra cetatenilor acestei tari. Oamenii politici, cu rari si fericite exceptii, nu-si mai fac deloc timp pentru cultura, multi dintre ei fiind chiar deranjati atunci cand li se solicita sprijinul pentru finalizarea unui proiect cultural, fie el si cu notabile rezonante internationale. Schimbarile, atatea cate au fost in acesti ultimi cinci ani, au avut sensul in jos, nu in sus. De fapt, s-a schimbat doar cadrul normativ in care functioneaza directiile judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National.
– Si, totusi, s-a spus la un moment dat ca tonul schimbarii in Romania l-a dat cultura …
P. C.: – E adevarat, s-a sustinut la un moment dat acest lucru. S-a spus ca descentralizarea a inceput la nivelul Ministerului Culturii si ca toate celalte ministere au ramas neschimbate, s-a afirmat ca si procesul de privatizare tot de la cultura a inceput. Dar au fost facute descentralizarea si privatizarea in folosul culturii ? A beneficiat cultura de pe urma acestor schimbari atat de des trambitate? Prin Hotararea de Guvern nr.78/2005, Mona Musca, pe atunci ministrul Culturii, a schimbat rostul directiilor judetene de Cultura. De cand au fost puse sub umbrela consiliilor judetene, directiile judetene de Cultura nu mai au buget propriu, nu mai pot avea initiative, pentru ca nu pot obtine finantari, nu mai pot sustine formatiile culturale valoroase, cu o veche traditie, nu mai pot sprijini lansarea unor noi talente, pentru ca nu mai au resurse. Descentralizarea e buna, dar trebuie sa existe expertiza si competenta necesare pentru o cat mai buna administrare a directiilor judetene de Cultura.
– Vedem la televizor cum se darama, in mai toate judetele, cladiri de patrimoniu de o valoare deosebita, fara ca Ministerul Culturii sa intervina. Cum ati caracteriza aceasta pasivitate nociva, care permite plasarea unor monstri hidosi de sticla si metal in locul unor monumente arhitectonice in care a cantat istoria noastra, a romanilor?
P.C.: – Din nefericire, banul – care noua ne lipseste – a ajuns sa comande totul in Romania. Aveti dreptate, zeci si zeci de cladiri de patrimoniu, zeci si zeci de monumente se deterioreaza si sunt demolate, in aproape fiecare judet, dar asta pentru ca, avand fonduri foarte putine, nici Ministerul Culturii, nici consiliile judetene, nici consiliile locale nu mai pot salva aceste cladiri de patrimoniu, iar oamenii de afaceri nu mai sunt interesati sa investeasca in cultura. Am sa va dau un exemplu concret, din centrul municipiului Bacau, un exemplu pe care il cunoasteti la fel de mine ca mine. E vorba despre Casa Vasile Alecsandri, casa in care se spune ca s-ar fi nascut poetul, aflata in imediata apropiere a Casei de Cultura. Aceasta cladire straveche, aflata intr-o accentuata stare de degradare, este lasata pur si simplu sa se darame, sub pretext ca restaurarea ei ar costa circa 500.000 de euro si ca nimeni nu va aproba o asemenea suma, mai ales in aceste vremuri de criza si ca e mult mai ieftin s-o demolam. Dar, daca a ajuns intr-o asemenea stare de degradare, vinovati sunt proprietarul italian al cladirii, Consiliul Judetean si Consiliul Local, care n-au intervenit la timp pentru a impiedica accentuarea starii de degradare. Din punct de vedere sentimental ar fi foarte multe argumente in favoarea salvarii acestei case dar in aceste vremuri tulburi sentimentele conteaza prea putin sau aproape deloc. Si sunt multe asemenea cladiri de patrimoniu in judet, iar salvarea lor e pusa sub semnul intrebarii. Ele apartin fie unor persoane fizice, fie unor institutii si, potrivit legii, proprietarul este obligat sa le intretina, sa le restaureze. Dar mai aplica cineva legea, atunci cand raspunsul este „N-am bani”?
– Dar stiu ca, totusi, ati intervenit in favoarea salvarii acestor obiective …
P.C.: – Evident, nu poti sa stai cu bratele incrucisate. La sfarsitul anului 2008 am trimis consiliilor locale din tot judetul o scrisoare prin care solicitam sa aloce fonduri pentru intretinerea monumentelor si cladirilor de patrimoniu din perimetrul localitatii respective. Nici un consiliu local n-a facut asa ceva de atunci incoace.
Stefan OLTEANU
