“Armata m-a convins sa intru in politie”

– Interviu realizat cu comisar sef Vasile Oprisan, seful IPJ Bacau –

Comisarul sef Vasile Oprisan n-a avut nicio ruda care sa fi fost militar de cariera. Poate si de aceea, intrarea sa in politie poate parea surprinzatoare. Dupa satisfacerea serviciului militar s-a decis sa aleaga uniforma, insa nu pe cea a Ministerului Apararii Nationale, ci pe cea a Ministerului de Interne. Si uite-asa, au trecut mai bine de 22 de ani de cand a devenit politist.

Obs: Din cate stim, sunteti bacauan get-beget…

V.O: – Intr-adevar, m-am nascut chiar in Bacau, pe 1 ianuarie 1962. Am urmat Liceul de la IRAV, cum i se spunea pe atunci. Ani de liceu fara prea mari ispravi. Am fost un elev la locul lui, imi placeau ordinea si discplina. Apoi am plecat in armata.

Obs: Unde?

V.O:- La Bistrita. Au fost anii care m-au determinat sa urmez o cariera militara. Repet, eram adeptul unei vieti ordonate. Atunci m-am decis ca, dupa ce-mi voi satisface serviciul militar, sa ma fac…politist.

Obs: De ce politist si nu militar de cariera?

V.O:- Mi-a placut mai mult acest gen de arma. Mi s-a parut ca sunt facut pentru asa ceva. Am terminat armata si am fost trecut in rezerva cu gradul de caporal. Dar n-am intrat imediat in politie, nici nu se putea.

Obs: Care a fost drumul de la caporal in armata pana la locotent in politie?

V.O:- Drumul a trecut mai intai pe fosta Masini Unelte, unde m-am angajat dupa terminarea armatei. Din 1983 si pana in 1985 am fost angajat al acestei intreprinderi. Ei bine, in toti acesti ani am urmat cursurile organizate la nivelul Militiei judetene Bacau, pentru a ma putea inscrie la Scoala de ofiteri de la Bucuresti. Nu oricine putea fi primit acolo, trebuiau indeplinite niste conditii, vechime in munca in primul rand. M-am pregatit la toate materiile care mi se cereau la examen. In 1985 am dat examen la Scoala de ofiteri din Bucuresti, actuala Academie de Politie. Am urmat cursurile scolii timp de trei ani, pe care am absolvit-o cu gradul de locotenent.

Obs: Cum ati ajuns la Bacau?

V.O:- Am fost repartizat imediat dupa terminarea scolii la Biroul Politiei Judiciare din Bacau, aici lucrand pana in 1990, cand am fost mutat la Inspectoratul de Politie Judetean, ca  lucrator operativ in cadrul formatiunii Arme, Expolzivi, si Substante Toxice. In 1998 am ocupat apoi functia de sef al acestei formatiuni, in urma unui concurs la care am participat si pe care l-am castigat.

Obs: Unde v-a prins Revolutia?

V.O:- Eram la Politia municipiului, imi desfasuram activitatile obisnuite. Am primit zeci de amenintari din partea infractorilor pe care ii anchetasem si care, prin amnistiere, scapasera de puscarie. Am fost informat despre aceasta situatie si i-am invitat la mine sa discutam. Ei credeau ca democratia abia instalata le dadea mai stiu eu ce drepturi.

Obs: Sa continuam traseul care v-a dus in fotoliul de sef al Inspectoratului…

V.O:- Am fost sef la AEST pana in 2000, cand aceasta formatiune s-a desfiintat, fiind mutat ca ofiter operativ la Crima organizata, unde am activat timp de doi ani. In 2002 s-a infiintat Biroul Arme, Exploziv si Substante Toxice, am participat din nou la concurs, l-a castigat si am ajuns din nou sef, dar n-am stat decat un an.

Obs: Pentru ca ati ajuns adjunct al sefului Inspectoratului…

V.O:- Asa este. In 2003 s-a organizat un concurs pentru ocuparea functiei de adjunct al inspectorului sef al Inspectoratului Judetean de Politie. Ca de fiecare data cand am participat la un concurs, l-a castigat si pe acesta si am devenit adjunct al sefului IPJ. Functie pe care am ocupat-o mai bine de cinci  ani…

Obs: Am observat ca in mai toate functiile in care ati fost numit, n-ati stat mai mult de doi, trei ani!

V.O:- Face parte din “riscurile meseriei”. E bine ca, atunci cand am parasit o functie, n-a fost ca urmare a unei sanctiuni, ci a unei avansari. O spun fara sa fiu inteles gresit. Am cautat sa respect aceasta meserie, sa fiu legist, indiferent pe ce functie eram sau daca deranjam pe cineva…

Obs: Si asa am ajuns la…

V.O:- Intr-adevar, prin vacantarea functiei de inspector sef, s-a organizat un concurs pentru ocuparea ei…

Obs: Iar v-ati inscris, iar ati concurat si iar ati castigat!

V.O:- Concursul a avut loc in 2009. Aveti dreptate, am castigat si am devenit inspector sef al Inspectoratului de Politie Judetean Bacau.

Obs: Ce fel de amintiri va leaga de aceasta meserie?

V.O:- Sa nu uitam ca n-am decat ceva peste 22 de ani de politie. Amintirile pot fi placute sau nu, depinde din ce unghi le privesti. In general, orice om care-si iubeste meseria si care obtine satisfactii pe aceasta linie, poate trece aceste lucruri in cadrul amintirilor placute. In caz de esec, le trece in cealalta categorie. Sa o iau cu ultima perioada. In calitate de sef al Inspectoratului, am satisfactia ca, intr-un timp relativ scurt, am reusit identificarea autorilor talhariei de la statia PECO din comuna Caiuti.

Obs: Vreo insatisfactie in cei peste 22 de ani?

V.O:- Pe vremea cand lucram la AEST, ca ofiter operativ, n-am reusit sa-l identificam pe autorul unei infractiuni de tentativa de omor. E adevarat ca nu ne-a ajutat nici victima, iar atunci cand aceasta nu colaboreaza cu organele de ancheta, sansele de reusita sunt minime. Un cioban a fost impuscat la marginea unui camp. A refuzat sa coopereze, cred ca stia cine este autorul, s-or fi impacat pe parcurs, nu stim, cert este ca fapta s-a prescris.

Obs: Aveti copii?

V.O:- Sunt casatorit, sotia este economista la E-ON Moldova, am un baiat de 22 de ani, cati ani am eu de politie, este absolvent al Facultatii de Informatica…

– Se face si el politist?

– Nici vorba.

Obs: Ce spune sotia cand o lasati singura in week-end?

V.O:- Daca ar fi numai in week-end, ar mai fi ceva, dar sunt situatii in care trebuie sa lipsesti de la diferite sarbatori in familie, chiar si de Revelion, sau chiar de la ziua mea de nastere! Au inteles situatia, si ea si baiatul.

Obs: Pasiuni extraprofesionale?

V.O:- Imi place miscarea in aer liber, sportul, in general. Si vanatoarea, pe care o privesc nu doar ca un mijloc in sine, ci de a ma destinde. Din pacate, de prea putine ori am posibiltatea sa merg la cate o vanatoare.

Obs: E grea viata de politist?

V.O:- Depinde din ce parte o privesti. Din situatia mea, destul de grea si de pretentioasa, fara rabaturi. Multa ordine si disciplina. Iar cand ai si satisfactii, e foarte frumoasa. Poate ca locuitorii judetului au pareri diferite depre noi si activitatea noastra. Insa vreau sa-i asigur ca ne straduim sa ne ridicam la pretentiile lor. De cele mai multe ori reusim, alteori, nu. Insa nu ramanem indiferenti si o luam de la capat.

A consemnat,

Dan MINDIRIGIU