Observator de Bacau: Cine va este mai apropiat, actorul Geo Popa sau directorul
Geo Popa: Centrului International de Arta „George Apostu” Geo Popa?
Eu niciodata nu am confundat scena cu viata. Acest lucru a fost reiterat de marele actor Radu Beligan. A nu se face aceasta confuzie pentru ca viata are dimensiunile ei, iar scena este, de multe ori, o lume intoarsa pe dos uneori asa cum ne-am putea-o inchipui. De aceea aceste doua planuri nu se confunda. Directorul este cel care poarta o responsabilitate pe umeri, e cel care coordoneaa, cel care urmareste modul de punere in practica anumite priecte si programe. Oricum obsesia mea dintotdeauna ramne scena.
Observator de Bacau: De ce actor?
Geo Popa: Destinul! Dar eu am mai spus-o si o repet: meseria mea este cea de om! Nu stiu daca luand-o de la capat as merge pe acelasi drum. Nu ma pot intoarce in timp si nu stiu ce as face daca ar fi sa o iau de la capat. Trebuie sa ne asumam destinul pe care il avem.
Observator de Bacau: Va e dor de scena?
Geo Popa: Intreaga lume e o scena, iar noi, oamenii, suntem actori. Scena o gasim oriunde. Important e sa nu facem confuziile despre care vorbeam. Scena e o atractie permanenta, pentru ca vine din dorinta noastra uneori direct marturisita de a ne vedea si in alt tip de imagine. Si-apoi, ludicul face parte din ceea ce este omul, din ceea ce are el ca dat promordial si ca dat al invatarii succesive.
Observator de Bacau: Care este rolul pe care nu il veti uita niciodata?
Geo Popa: Am jucat multe roluri. La intrebarea asta se raspunde putin pe deasupra. Dar daca ar fi sa numesc unul dintre ele, ar fi „Jack melanclicul”. Acesta este rolul cu care mi-am dat diploma de sfarsit de institut. Mai incoace au fost foarte multe. Caragiale a fost o obsesie permanenta. In teatrul contemporan imi amintesc cu mare bucurie rolul facut de mine, acela al sotului din piesa „Aventua unei femei cuminti” a lui Mircea M. Ionescu. A fost un rol jucat de peste 300 de ori, de fiecare data cu casa inchisa. Era mereu bine primi de public.
Observator de Bacau: Cum vedeti generatia actuala de actori?
Geo Popa: Cred ca ne aflam intr-o perioada in care profesionalismul a scazut simtitor. E o chestiune legata si de scoala, dar si de felul in care tanara generatie crede ca poate face fata provocarilor. Trupele de teatru nu mai sunt omogene. In plus, in teatre e o situatie precara din punct de vedere administrativ si managerial. Nu exista nicaieri o directie foarte clara manageriala. Cu proiecte foarte clare. Dadeam acum ceva timp un exemplu: Teatrul Mare din Luxemburg avea afisat programul pana la sfarsitul lui 2011 cu zilele si orele premierelor. Asta e programul pe care il astept si la noi! Teatrele din Romania sunt intr-o decadere totala! Azi, exista si un revers bun. Publicul se indreapta catre teatru. Dar atunci, trebuie sa dai spectacole bune, trebuie sa-i dai calitate, sa-l bucuri! Ceea ce-am vazut eu in ultimul timp numai bucurie nu darium. Teatrul de Bacau este foarte prost manageriat. Relatia dintre Teatrul „Bacovia” si Primarie este una execrabila.
Observator de Bacau: Cum gaseste revolutionarul Geo Popa, Romania la 20 de ani dupa evenimentele din 1989?
Geo Popa: S-a adunat un fel de zgura si se vede clar ca nu mergem pe drumul pe care ni l-am inchipuit noi atunci, in 1989. Viata noastra este din ce in ce mai trista. Politicul distruge, arde totul, iar idealurile noastre sunt neimplinite.
Observator de Bacau: Cum vedeti viitorul Centrului Apostu?
Geo Popa: Dupa parerea mea se incearca acoperirea unei neputinte a guvernarii prin baloane de sapun date populatiei ca modalitati de meditatie si presei ca modalitati de speculatie. Este inadmisibil sa doresti sa pui in practica un program ca cel al descentralizarii fara sa ai o politica coerenta in materie. La noi descentralizarea se face cam asa: Guvernul zice descentralizam! Institutiile locale interesate sa preia patrimonii fac cereri, iar ministrul de resort semneaza ca primarul. Atunci e normal sa te intrebi: ce se va intampla cu patrimoniile acestea descentralizate. Problema e ca nu exista o lege care sa stipuleze cu exactitate si fara echivoc ca aceste patrimonii trebuie pastrate in identitatea lor, ca nu pot fi vandute, instrainate, ca nu li se poate schimba destinatia. Or este cunoscut faptul ca legea administratiei publice locale este permisiva, iar pasul pana la desfiintarea si distrugerea lor este foarte mic. Problema incepe de la modul cum sunt finantate aceste institutii. Trebuie creat un cadru legistlativ coerent, modern si eficient care sa presupuna finantarea atat din bugetul local cat si din bugetul de stat prin ministerele de resort. Trebuie respectata legea managementului. Trebuie accesate fonduri nerambursabile. In felul acesta se scade presiunea de pe alocatiile primite fie de la bugetul de stat, fie de la bugetele locale. Eu cred ca descentralizarea facuta asa cum se face acum poate deveni mijloc de troc politic. O institutie precum Centrul Apostu este la un pas de desfiintare. Sunt mari presiuni ale Consiliului Local vizavi de aceste bunuri. E grav ca nu e nicio reactie a societatii civile, a oamenilor de cultura. Eu ma intreb de ce nu se descentralizeaza directiile pentru cultura, sau teatrele? sau muzee? Va zic eu de ce? Pentru ca un Centru precum George Apostu este foarte atractiv pentru oamenii de afaceri. Restul nu sunt! Nu isi pot schimba destinatia! Asta e adevarul! Intr-o discutie de acum cateva zile cu cineva mi s-a spus: „Aaaa, daca ni se da, noi luam imediat Centrul Apostu!” Eu i-am raspuns: „Nu trebuie sa il luati! Trebuie sa il finantati!”
Palmares:
Geo Popa este absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale” Bucuresti 1976, la clasa prof. univ. Beate Fredanov.
Si-a inceput activitatea artristica in anul 1976 pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botosani. A urmat Teatrul Dramatic „Bacovia” Bacau, iar in perioada 1988 – 1989 a jucat pe scena Teatrului „Maria Filotti” Braila.
In calitate de director al Centrului International de Cultura si Arte „George Apostu” Bacau, initiaza si organizeaza diverse proiecte si programe culturale nationale si internationale, printre care enumeram:
S.C.I.P.T. (Studioul de Cercetare, Informare si Practica Teatrala) in cadrul caruia realizeaza numeroase spectacole; Simpozionul International de Sculptura „George Apostu”, in cadrul caruia au fost invitati sa participe sculptori din Romania, Iugoslavia, Republica Moldova, Franta, Israel, Anglia, Spania, Turcia, creand astfel un important dialog intre culturi, precum si un amplu muzeu in aer liber la centrul „George Apostu”. Din anul 2003 isi concentreaza activitatea asupra exploatarii si cercetarii fenomenului teatral si a educatiei prin teatru, tema sa de doctorat intitulandu-se: „Teatrul popular – comunicare, limbaj, sens si simbol”. Bogata sa activitate ii este rasplatita cu numeroase premii si distinctii. (a consemnat Olimpia FILIP)
