Siretul nu e vinovat!

Saucesti, 4 iulie 2010. Intrarea in comuna e blocata de Politie, care, cand ne aude ca venim cu ajutoare, ne indruma spre centrul de colectare deschis intr-unul din satele neafectate de viitura. Acolo se afla, ni se spune, autoritatile, cele care decid ce si cui dau. Noi insistam sa intram in Saucestii afectati efectiv, acolo unde oamenii asteapta sa se retraga Siretul. Ce altceva pot face? Siretul are o lentoare amenintatoare, a urcat pana la grajduri, iar oamenii si-au adus vitele mai sus, pe langa biserica.Vitele stau legate de garduri si nu inteleg de ce nu sunt duse la pasune. E un miros cald si pasnic acolo, in ciuda aspectului dezolant al corturilor ridicate pe margine a drumului. E cald cand ajungem, e soare, dar un soare amenintat de alti nori. Camionul cu ajutoare de la SC Ripensia SRL din Timisoara, de la prietena mea Emilia Milutinovici, isi face cu greu loc printre adevaratele transee create de ploi, de tractoare, de carute. Ne organizam, ii rugam pe oameni sa se aseze in rand pentru operativitate. Primesc cate un pachet cu 12 kg de alimente neperisabile, doua paini si apa. Ma uit la chipurile lor si ma loveste aerul lor absent, blazarea, dorinta de a-si lua alimentele si a lasa locul altora. Un singur incident cu o femeie care isi cere pachetul cu glas ridicat, desi ceilalti spun ca ea nu e sinistrata. Ii dam un pachet ca sa plece, sa nu strice atmosfera linistita a acestei danii care se face in fata bisericii. Poate ca si prezenta preotului ii face pe oameni calmi si disciplinati si ii multumim pentru asta. Camionul se goleste repede si dupa terminarea ratiei alocate Saucestilor (pentru ca am fost inainte in alte trei localitati afectate) delegatul sponsorului nostru, un ardelean organizat si eficient (dl Doru, multumim inca o data!) cheama pe toti copiii care mai intarzie pe acolo si le goleste in brate tot ce a mai ramas in cutii. Si ma gandesc ca, totusi, Dumnezeu a fost bun pentru ca a dat necazurile acestea cand copiii sunt in vacanta, asa incat cateva internate scolare din Bacau au putut sa fie folosite pentru cazarea sinistratior. Plecam cu inimile grele de dezolarea care domneste in aerul Saucestilor si pe fetele oamenilor sai. Siretul, ca un sarpe satul, curge lenes pe drumul pe care si l-a ales, profitand de nepasarea autoritatilor si de mintea lor scurta: acum doi ani, aceleasi figuri publice (cu alte carnete de partid) cu acelasi discurs si lipsa de eficienta, priveau Siretul crescand spre grajduri si promiteau ca, de indata ce apele se vor retrage, vor…Siretul e consecvent, e implacabil. Daca poate sa creasca, daca este alimentat din nord, daca nu este silit de diguri si potolit de lucrari hidrotehnice sa fie cuminte, el se comporta ca un rau care stie doar atat: sa curga de la izvor spre mare.

Sa nu fim suparati pe Siret!

Minodora CLIVETI

Adauga un comentariu

*