Un regizor bacauan, in competitie la Festivalul International de Film de la Montréal

„Europolis”, lungmetrajul de debut al regizorului Cornel Gheorghita, a fost selectionat in competitia de film de debut a Festivalului international de la Montréal, ”Festival des Films du Monde”, fondat in 1997, singurul festival international de categorie A din America de Nord, programat in perioada 26 august – 6 septembrie. Produs si regizat de Cornel Gheorghita, ”Europolis” ii are in rolurile principale pe Adriana Trandafir si Áron Dimény. Filmul a fost distins deja cu premiul HBO/TIFF 2005 pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj, fiind si printre lungmetrajele premiate in 2008, la Paris, la Festivalul European de Film Independent (ECU). Regizor, producator, scenarist, director de imagine, monteur, Cornel Gheorghita este – de 20 de ani – profesor la ESAV (Ecole Supérieure d’Audiovisuel – Univ. Toulouse II), iar din 2001, la ESMA (Ecole Supérieure des Métiers Artistiques), in Toulouse. Nascut in 1958, la Bacau, Corneliu Gheorghita traieste in prezent la Toulouse (Franta), avand cetatenie romano-franceza. Printre filmele semnate de el pana acum se numara documentarele ”Fanfaron Fanfaron”, ”Mascarade” si scurtmetrajele ”Epava”, ”Ziua incepe noaptea”, ”Luna Pork”, ”Say Joe” etc. Am profitat de scurtul lui sejur la Bacau, de la sfarsitul saptamanii trecute pentru a-i „fura” un interviu-blitz.

– Sunteti producatorul si regizorul filmului „Europolis”, intrat deja in atentia presei culturale. Cum caracterizati acest film, cum il etichetati?

–  Mi s-a mai cerut sa cataloghez genul filmului: drama fantastica? legenda? balada? mit folcloric? basm? Nu pot sa afirm decat ca este o fictiune. Contrar  „modei” de astazi a cinematografului de autor, (hiper) realist, ”Europolis” nu-si propune o imitare a realitatii, in nici un caz. Aceasta din urma constituie doar un punct de plecare catre o incursiune imaginativa a sufletului omenesc care, dupa sfarsitul vietii sale pe pamant, se-ndreapta catre Judecata de Apoi – asa cum o regasim in traditia noastra… Tinand cont de tonalitatea filmului, pe care am dorit-o asemanatoare artei noastre naive populare, m-as aventura sa etichetez acest film un Eastern Balcanic – incantat de universul fantastic al prozei lui Mircea Eliade.

– Ce noi proiecte aveti, la ce lucrati in prezent ?

– Finisez un proiect fictiune, „Drumul de la curte”, pe care l-am prezentat de doua ori in Romania, la CNC, si a cazut de doua ori. Acest scenariu a luat, insa, Marele Premiu la Biaritz ! Sper sa gasesc un finantator, aici, sau in Franta. Lucrez, cu pasiune, si la un film despre ritualul mortii la romani, incepand cu ritualurile precrestine, inca prezente in Banat, in Apuseni, in zona Tg. Jiu. Nu-i deloc usor, pentru ca foarte greu poti sa prinzi o inmormantare in aceste zone, sa filmezi live. Acest proiect  continua tema lucrarii mele de doctorat, „Reprezentarea mortii in cinematografie”.

– Cum este vazuta in Occident cinematografia romaneasca actuala ?

– Din ce in ce mai bine. In nici o alta arta n-am avut atatea succese ca in cinematografie. Sunt regizori tineri care au reusit deja sa se impuna, sa obtina premii. Eu nu fac parte, insa, din generatia care a avut succes. Nici conceptual eu nu fac acest gen de filme. Dar premiile pe care le-au obtinut tinerii regizori romani sunt extrem de importante, pentru ei si pentru cinematografia romaneasca. Sper sa continue, sa obtina noi succese si sa fie sprijiniti si material, de catre stat. Sper, de asemenea, sa apara si sa se impuna si nume noi.

– Ce credeti ca i-ar mai trebui cinematografiei romanesti pentru un nou salt calitativ?

– In primul rand, consider ca ii mai trebuie un important plus de diversitate. Din pacate, multe filme au inceput sa se asemene ca stil si asta trebuie evitat, cu atat mai mult cu cat aici, in Romania, ai mereu scenarii senzationale in jurul tau, in viata cotidiana, unele chiar suprarealiste. Totul e sa le valorifici inteligent, sa le transferi inspirat din viata in arta cinematografica.

Stefan OLTEANU