Făcând o trecere în revistă a manifestărilor de comemorare a tragicelor evenimente din septembrie 1940, imediat după Diktatul de la Viena, care au culminat la Ip şi Treznea, dar şi a celor din 1944, când – în retragere – trupele hortiste au mai trimis în mormânt sute şi mii de români, aflu că la Miercurea-Ciuc actul de umilinţă a poporului român a fost sărbătorit din nou. Cu aprobarea primarului UDMR, Raduly Robert, şi a şefilor Poliţiei şi Jandarmeriei Harghita, sâmbătă 11.09.2010, la Miercurea-Ciuc a avut loc o paradă cu husari pentru celebrarea ocupării oraşului de către Horthy, în 11 septembrie 1940. Extremismul revanşard maghiar a vrut să se manifeste în filialele locale ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM). Consiliului Naţional Secuiesc Scaunul Ciuc şi Asociaţia Husarilor din Scaunul Ciuc au organizat sâmbătă, la Miercurea-Ciuc, o suită de manifestări pentru celebrarea a 70 de ani de la ocuparea oraşului, în urma Diktatului de la Viena, de către trupele ungare, în fruntea cărora s-a aflat însuşi amiralul Horthy, căpetenia fascismului ungar. Citez din afişele care au împânzit zona: „În această zi de 11 septembrie 1940, guvernatorul Horthy Miklos, în fruntea honvezilor săi a adus dreptatea mult aşteptată. (…) În data de 11 septembrie 2010, ne amintim cu mândrie şi dragoste ziua care a umplut de bucurie sufletul poporului nostru secuiesc, fărâmiţat de Trianon”, s-a spus atât în mesajul „de mobilizare” adresat locuitorilor din Miercurea-Ciuc de Szocs Csongor, şeful HVIM Ciuc, şi de Toth Balint, purtătorul de cuvânt al HVIM Transilvania, cât şi în afişele reprezentându-l pe Horthy călare la intrarea în Miercurea-Ciuc, ce au împânzit oraşul. Programul acestei celebrări a instaurării ocupaţiei horthysto-fasciste ungare în Transilvania a început, sâmbătă la amiază, cu o adunare la mormântul unui localnic din Miercurea-Ciuc, Kopacz Bela, ucis din greşeală în timpul intrării lui Horthy în oraş, urmată de o paradă a unei trupe de husari călări de la gară până în centrul oraşului, unde a avut loc apoi o nouă adunare populară, cu discursuri, poezii şi cântece „patriotice”. Extremismul a căpătat apoi noi cote. Seara, la Casa de Cultură, celebrarea instaurării ocupaţiei horthyste asupra Ardealului şi a căpeteniei fascismului ungar, Horthy Miklos, s-a încheiat cu o conferinţă despre viaţa şi opera acestuia, susţinută de istoricul literar Tompo Laszlo. Ordonanţa de Urgenţă 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii s-au văzut încălcate cu bună ştiinţă de către autorităţile ce-ar fi trebuit să vegheze în primul rând la respectarea şi aplicarea ei. Celebrarea publică a fascismului horthyst şi a liderului său nu a produs, deocamdată, vreo reacţie din partea organizaţiilor antifasciste, din ţară şi străinătate, care, anii trecuţi, au criticat ridicarea unor statui ale mareşalului Ion Antonescu-ultimul reîntregitor al neamului românesc; amintim şi de emiterea recentă de către BNR a unei monede comemorative cu efigia patriarhului Miron Cristea. În faţa votului de la UDMR, nici un partid politic nu a reacţionat, doar noi, cei de la Partidul Romania Mare. Întrebăm organizaţiile evreieşti din ţară de ce tac acum, pentru că în lagărele de concentrare nu românii i-au deportat şi trimis la moarte pe înaintaşii lor, ci tocmai acesta care a fost sărbătorit la Miercurea-Ciuc. Câtă asemănare între evreii care l-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos şi cei de acum, ce tac precum „porcul în cucuruz”. Solicităm Procurorului General al României, precum şi Ministrului de Interne să intervină urgent. Totodată, cerem arestarea primarului ungur din Miercurea-Ciuc şi destituirea şefilor de inspectorate ale Poliţiei şi Jandarmeriei. Serviciile Secrete Române dorm şi pot dormi pe mai departe. Iată de ce e nevoie de PRM la guvernarea României. (pr. Ioan Aurel Rus – preşedinte al filialei PRM Bistriţa-Năsăud)
Dece trebuie să suportăm toate aceste manifestări? Adevărul este că românii (preşedinte, parlament, guvern, presă şi noi toţi) am obosit şi am devenit indiferenţi în timp ce maghiarii sunt tot mai activi aşa că ne merităm soarta.