Oricat de nemultumiti ar fi romanii de propriul lor Presedinte, – asa suntem noi, ne lasam sedusi de valul promisiunilor sforaitoare si apoi regretam alegerea necugetata, vai! prea tarziu – trebuie sa-i recunoastem sefului statului, acestui personaj care innobileaza cu fapta si cuvantul tot ce atinge, o serie de calitati care il singularizeaza in tulburele nostru peisaj politic. Avem un Presedinte unic. Avem Presedintele meritat. Ni l-am dorit, trebuie sa-l iubim; l-am votat, ne seamana, deci; am consonat cu domnia sa, l-am crezut pe cuvant. Romanii, firi emotionale, cred indeobste in lacrimile televizate in dauna ratiunii. Poza de cruciat neinfricat impotriva caracatitei corupte, de cavaler al dreptatii, de singur impotriva tuturor a prins atat de bine la creduli incat acestia i-au devenit votanti fanatici si basescianismul s-a intins peste Romania. El e salvatorul, el este peste tot, el e-n toate cate misca in tara; el este El Comandante, el este Marele Lider, nimic nu exista fara el. Omul providential a coborat printre noi. El face ordine, el pedepseste, el taie si spanzura. El dezbina si stapaneste. Asa cum il vedeti, si-l renegati acum si va bateti cu pumnii in cap de ciuda, el ESTE si va rade in nas si nu mai aveti incotro doar plecand din Romania unde vedeti cu ochii. Cautati-va binele pe alte meleaguri, ne-a sfatuit Presedintele. El stie ce spune fiindca munceste 18 ore pe zi in timp ce lenesii profesori lucreaza doar 18 ore pe saptamana. Noi l-am ales fiindca omul asta si-a relevat in timp supreme calitati de om politic. E un esantion expresiv al locului. Ca orice roman e un as in toate. Predestinat sa ajunga lider si-a construit o etica propulsatorie pentru a-si desavarsi destinul; asa se intampla cu cei alesi pentru care scopul primeaza si nu mijloacele; toti cad in fata lui ca popicele, adversari, inamici, prieteni, tovarasi de drum. Predestinatul se foloseste de toti. El simte ca piedicile vin mai ales din partea celor care iti netezesc ascensiunea. Daca ai un autentic caracter de invingator trebuie sa te descotorosesti de camarazi; fara scrupule. E o lectie pe care Presedintele n-a invatat-o din carti; nu l-a citit nici pe Talleyrand, nici pe Machiaveli, nu-l banuim ca s-a ocupat cu cititul. Departe de noi sa credem asta, l-am insulta. Domnia sa este un intuitiv, asa s-a nascut, fara mustrari de constiinta, fara regrete. Cand, fatalmente, in codul tau genetic scrie „calca peste cadavre”, nu te mai uiti in urma sa asculti vaietele victimilor. Predestinatul nu multumeste nimanui, cu atat mai putin celor care-l ajuta si-i netezesc drumul. Primul cazut ingenuu a fost domnul Roman, chiar seful sau de partid, caruia i-a luat locul si care ii daduse o bucata de paine facandu-l ministru. I-a intins mana si predestinatul i-a muscat-o. A fost primul semnal de alarma cand „Ascensiunea lui Arturo Ui putea fi oprita”, ca sa folosesc titlul unei piese de teatru a lui Bertold Brecht. Ne-am luat insa cu treaba crezand ca a fost un incident. Acesta insa avea sa fie doar inceputul unei stralucite cariere in care caracterul Presedintelui si-a dovedit superba-i inflorescenta a calitatii recunoscute de psihologi si politologi ca fiind esentiale pentru a deveni ceea ce ti-e scris; un ranjet dragalas si telegenic, apetenta latina pentru paine si circ, strateg incontestabil al butadei „dezbina si stapaneste”, imbunatatita cu cinism, dezinformare si diversiune, ton „colocvial” atipic, de periferie balcanica si, la nevoie, chiar plansul cu sughituri pe umarul viitoarei victime; nimic rusinos in asta, smiorcaiala dovedind mila si compasiune omeneasca, suflet caritabil. In istorie exista un exemplu ilustru de rasplata basesciana pentru supusi: Alexandru Macedon, aflat pe o corabie, – caruia un ostean ii salvase tichia din valurile Eufratului si i-o depusese la picioare, – si-a rasplatit devotatul astfel, in fata echipajului: Trezorier, sa i se dea acestui erou un talant de aur ca rasplata, apoi sa i se taie capul, fiindca a purtat tichia imparateasca pe cap! Bietul ministru Blaga! Si inaintea lui, Berceanu si Videanu. Pe cand si primministrul Boc? Si ceilalti…Avem Presedintele pe care-l meritam: reformator, echilibrat, sincer. Eu, unul o sa-l aleg si a treia oara.
Ovidiu GENARU
