Destui sunt agramati; propozitiile lor denota absenta exercitiului cultural; se exprima de la microfonul Parlamentului stangaci, inexpresiv, alambicat; nu pot comunica fiindca nu au ce; tipa, insulta, cam astea ar fi argumentele lor; uneori nu putem vorbi nici despre o minima inteligenta; decibelii tin loc de adevar si aproape toti seamana intre ei; si toti seamana cu seful lor suprem; poarta ochelari de cal; nu vad nici in dreapta si nici in stanga; nu admit diversitatea de opinii; incapatanati? Nici cum, sunt doar indoctrinati, cu creierele spalate, rinocerizati, robotizati; reflectia personala care i-ar singulariza si i-ar identifica din masa comuna a partidului unic nu le este ingaduita; stim dinainte ce vor spune cand au ceva de spus, aceeasi placa, aceleasi raspunsuri trase la xerox, aceleasi automatisme de parca n-ar fi nume si prenume, ci pur si simplu niste numere; gargara, texte inoculate de El Comandante, sloganuri demult rasuflate. Multe sunt considerentele care tin membrii acestui partid in aceeasi plasa cu ochiuri mici; similitudinea comportamentala si de caracter asemanatoare liderului jucator – te aduni cu cei ce-ti seamana – accesul incontrolabil la resurse, cititi banul public, frica de a nu-si pierde privilegiile, teama de judecata din urma, care oricum va veni mai devreme sau mai tarziu, obedienta fata de protectorul in functie si, fara vreo exceptie, ura inversunata impotriva presei; visul de aur al rinocerilor masificati ar fi nimicirea a ceea ce se intelege prin mass-media; aceasta ar trebui sa dispara; democrati? As, de unde; „democrati” care vad in libertatea de opinie o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale; mai mare rusinea; daca le pui o intrebare, nu numai ca nu-ti vor raspunde, dar vei fi atacat cu virulenta; tu intrebi, ei ataca, aceasta-i strategia lor; daca-ti expui un punct de vedere ei vor trancani peste tine acoperindu-ti vocea; sunt agresivi, mincinosi, maine uita ce-au spus astazi; tupeul lor e uluitor, sa ne amintim doar de doamna Ritzi; sunt cotati, dupa ultimele sondaje, doar cu vreo 12% in increderea romanilor si totusi conduc tara; spuneam ca sunt orbi; dar ei sunt si surzi fiindca se fac ca nu aud vaietele celor necajiti, impinsi in mizerie; pentru ei oamenii sunt cifre, nu suferinte; cand multimile se aduna sub fereastra lor ca sa-si exprime foamea de educatie, de sanatate, de paine, ei vad in asta o provocare a opozitiei si nu un act public de nemultumire; ei nu dau socoteala nimanui si cred ca totul le este permis; pentru ei nu exista notiunea de adversar politic, ci doar dusman de moarte, inamic; sa ne amintim cum a reactionat doamna Roberta Anastase, presedinta Camerei Deputatilor cand a fost prinsa cu ocaua mica in vazul natiunii, la votul Legii pensiilor; cu un tupeu caracteristic grupului, fosta miss Ploiesti n-a intrat in pamant de rusine; nici vorba; desi pare o doamna, madama din garda pretoriana de femei a Presedintelui Romaniei, a contraatacat barbateste, basescian, aruncand in lupta minciuni emotionale care pot prinde la credulii de moment; am spus, ei nu raspund la intrebari decat atacand, lovind sub centura, bolborosind; asadar, la baza Legii pensiilor va sta o frauda penala; PDL-ul decide discretionar soarta catorva milioane de pensionari; 12% isi bat joc de 88%; ei cred ca sunt imuabili, ca reprezinta STATUL; de aceea isi permit cele mai grave abuzuri din optzeci si noua incoace; ei se fac ca nu aud ce crede despre ei poporul vorbaret din piata.
Eu n-am facut decat sa culeg ce se vorbeste pe la colturi, pe la tarabe de unde romanul isi cumpara furajele ieftine, fasolea, varza, verdeturile, ceapa si cartofii. Intr-un text de pe vremea lui Ceausescu, o poeta scria pe un ton ironic ca „suntem un popor vegetal”; ea se referea metaforic la incapacitatea noastra de a reactiona; acum, dupa douazeci de ani, da, am ajuns un popor vegetal; adica vegetarian din pricina saraciei endemice.
Ei trebuie sa plece.
Ovidiu GENARU
