Adrian Paunescu a scris in 31 octombrie, de pe patul de spital, poezia „De la un cardiac, cordial”, un mesaj in care indeamna oamenii sa-si poarte de grija, sa-si pazeasca „si inima, si gandul”, formula de final fiind „Da-mi, Doamne, viata inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!”. Fiul poetului, Andrei Paunescu, a acceptat ca poezia, care a fost data doctorului Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie cardiovasculara a Spitalului de Urgenta Floreasca, unde Adrian Paunescu se afla internat, sa fie facuta publica. Redam integral poezia semnata Adrian Paunescu, in „31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta «De la un cardiac, cordial»”:
„De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!”.
