Daca n-ar fi Paunescu…u…u…u…

67 de ani. Atat i-a fost dat sa zaboveasca pe acest pamant poetului-flacara, cel care va ramane in cultura noastra torta nestinsa a cuvantului romanesc. Pe Adrian Paunescu nu-l vom mai auzi vreodata vorbindu-ne. De duminica, se odihneste pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu, alaturi de Mihai Eminescu, Nichita Stanescu, Eugen Barbu.

„Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani“

Pe 31 octombrie, pe patul Spitalului de Urgenta, Adrian Paunescu avea sa scrie si sa inregistreze pe reportofonul lui Andrei Paunescu, ultima sa poezie, intitulata simbolic, „De la un cardiac, cordial”.  „De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,/ Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga./ Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,/ In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nici o schija./ Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,/ Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea./ Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,/ De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l./ Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,/ Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie./ Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,/ Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!“.

Inmormantat cu onoruri militare

Poetul a fost condus pe ultimul drum, in prima duminica a lui noiembrie, o duminica de toamna tarzie si blanda, de un impresionant cortegiu funerar, format din mii de oameni. A fost inmormantat cu onoruri militare, deoarece a primit decoratia Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler

Omul si poetul Adrian Paunescu

Adrian Paunescu s-a nascut la 20 iulie 1943, in Copaceni, judetul Balti, Basarabia, in prezent Republica Moldova. Dupa studiile primare, a absolvit Colegiul National „Carol I” din Craiova, apoi a studiat filologia la Universitatea din Bucuresti. A  fost poet, publicist si om politic. Este cunoscut mai ales ca poet, debutand in 1960 si fiind unul dintre cei mai prolifici autori romani contemporani. Paunescu si-a inceput activitatea publicistica in 1973, an cand intra la conducerea revistei Flacara. Devenit incomod, este destituit in iulie 1985. Dupa caderea comunismului nu i s-a permis reintoarcerea la conducerea revistei Flacara, astfel ca, in toamna lui 1990 fondeaza revista „Totusi iubirea”. In calitate de publicist a mai condus pentru o scurta perioada, in 1999, ziarul „Sportul romanesc”, si a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1. Dupa 1989, Paunescu a fost unul din putinii care nu renega complet ideologia socialista, intrand rapid in Partidul Socialist al Muncii, creat de Ilie Verdet. Opera sa ramane insa marturie a talentului sau poetic şi a patriotismului sau constant şi convingator.

Adrian Paunescu, om politic

Relatia lui Paunescu cu regimul Ceausescu este in general considerata ca ambiguua, mergand de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explica si varietatea pozitiilor pro si contra Paunescu de dupa 1989.

Intre 1966-1968, a fost secretar al organizatiei U.T.C. de la Uniunea Scriitorilor din Romania, iar in august 1968  devine membru al Partidului Comunist Roman. Este sanctionat cu vot de blam cu avertisment, in toamna lui 1985. Intre 1992-1998  a fost  membru al Partidului Socialist al Muncii (absorbit ulterior de Partidul Social Democrat), caruia ii devine vicepresedinte in 1993 si prim-vicepresedinte si purtator de cuvant in 1994. In februarie 1996 este desemnat candidat al PSM la alegerile prezidentiale din 1996, pe care le pierde. Intre 1992-1996 , senator de Dolj. A fost presedinte al Comisiei senatoriale de cultura, arta si mass-media si al Grupului Parlamentar „Partida Nationala”. A fost membru al delega?iei parlamentare romane la Consiliul Europei de la Strasbourg. Observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) si Republica Croatia (1995). In 1994, este ales vicepresedinte al Grupului Politic Stanga Europeana Unita. Membru al Partidului Democratiei Sociale din Romania (devenit, din 16 iunie 2001, Partidul Social Democrat). 2000-2004 – membru al Senatului, din partea Circumscrip?iei electorale Dolj. Presedinte al Comisiei Senatului pentru Cultura, Culte, Arta si Mijloace de Informare in Masa. Membru al Comisiei Interparlamentare Bucuresti – Chisinau. Presedinte al Grupulului Parlamentar de prietenie Romania – China. Membru al Grupului Parlamentar de prietenie Romania – Turcia. Membru al Grupului de prietenie Romania – Portugalia. Moartea poetului a fost consemnata si de presa internationala, care l-a numit pe Adrian Paunescu drept „cel mai faimos poet roman”,”un scriitor prolific”, precum si un personaj foarte popular.

Cenaclul Flacara

A fost cunoscut ca organizator al Cenaclului Flacara, intrunire desfasurata periodic in anii 1973–1985, de regula in orasele mari ale Romaniei, unde artistii promovati de poet prezentau lucrari muzicale si literare in fata unui public numeros. In cadrul cenaclului, Paunescu a incurajat cultura de masa indragita de publicul tanar, in ciuda numeroaselor sanctionari aduse acesteia de catre puterea comunista. A inventat sintagmele „generatia in blugi” si „muzica tanara” pentru a-si desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritatile iubite de acestia, ale genurilor folk si rock. A marcat generatia sa cu versurile si activitatea depusa in cadrul „Cenaclului Flacara”, pe care l-a infiintat si l-a condus intre 1973 si 1985. In cadrul Cenaclului a incurajat si promovat o cultura accesibila tuturor, prezentand lucrarile sale si ale tinerilor din Cenaclu publicului din intreaga tara. Activitatea sa a fost adesea vazuta de regimul comunist ca nefiind conforma cu ideologia partidului.

Generatia-n blugi si adidasi…

Personal, ma pot mandri cu faptul ca am facut parte din „generatia in blugi si adidasi”.  N-am ratat nicio manifestare a Cenaclului Flacara la Bacau. Stateam chiar la ambele spectacole care aveau loc in aceeasi zi. Iar alaturi de mine, toata familia. Ore intregi fredonam sau cantam melodiile din Cenaclu. Ajunsesem pana acolo incat, scoteam boxele pe casa scarii si ascultam, cu toti vecinii, „Si totusi exista iubire”, „La adio”, sau”Antiprimavara”. La toate petrecerile la care participam nu lipseau melodiile Cenaclului Flacara. „Viata noatra unde e, viata noastra ce-ati facut cu ea” rasuna si pe scena Caminului Cultural din Gioseni, in cadrul montajelor literar muzicale desfasurate cu elevii mei. Toata scoala canta „Treceti balalioane romane Carpatii” sau „Ruga pentru parinti”. Dansam dupa „Sacra banalitate” sau „Aruncarea in valuri” si plangeam ascultandu-l si vazandu-l pe George Nicolescu cu „Eternitatea” sa…In 1985, la unul din spectacolele Cenaclului, i-am trimis lui Adrian Paunescu volumul „Totusi iubirea”, cu un biletel, scriindu-i cine sunt si ce doresc. Mi-a dat primul autograf, „Domnului Adrian Mindirigiu, omagiu colegial”, in 1985. Codrin, baiatul meu mai mare, care n-a scapat nici el nici un Cenaclu, s-a uitat pe carte si m-a intrebat: ”Il cunosti pe Paunescu? De unde stie cum te cheama? Du-ma si pe mine pe scena!”.  De altfel, Codrin invatase pe de rost mai toate poeziile lui Paunescu, cantand si el pe scena „Ruga pentru parinti”. La o teza la limba romana, pentru ca trebuia sa scrie ceva despre Eminescu, a scris intreaga poezie a lui Adrian Paunescu dedicata nmmarelui poet! In fiecare joi, la emisiunea Cenaclului Flacara, inregistram pe benzi magnetice toate melodiile vechi si noi. Apoi cantam „Caciula”, „La o cana cu vin”, „Si totusi exista iubire”, „Sacra banalitate”, „Juramant la Putna”  sau ii invatam pe altii sa le cante. Au fost anii cei mai frumosi ai tineretului in blugi si adidasi. L-am vazut pe Andrei Paunescu cum se straduia sa canta melodia „Da, da, da”, sau debutul lui Carmen Antal, cea care avea sa devina apoi sotia lui Adrian Paunescu.  Eram incantati de vocea Tatianei Stepa,  a lui Ducu Bertzi, Stefan Hrusca, descoperit in muntii Maramuresului, Vasile Seicaru, scos de la ore de la o scoala din judetul Galati, unde preda educatia fizica. „Aruncarea in valuri” aproaspe ca devenise imnul familiei. „Iubita  mea sa ne-arunca in mare…”.  Suspendarea Cenaclului Flacara in urma evenimentului tragic de la Ploiesti, ne-a intristat mult. Insa melodiile n-au murit, le aveam inregistrate pe casete sau benzi de magnetofon. Am sperat ca, dupa Revolutie, Cenaclul sa reinvie. A   reinviat doar pe jumatate. Multi dintre cei care fusesera lansati de Adrian Paunesacu l-au iuitat, desi acum ajunsesera artisti notorii. La o petrecere la care fusesem invitat, m-am intalnit cu Gil Ionita, Dumnezeu sa-l ierte si pe el. Am cantat impreuna multe din melodiile Cenaclului si ne intrebam, el mai ales, de ce nu ii mai cheama „boss-ul” la vreun spectacol. Insa „boss-ul” era   controversat in acesti ani de dupa Revolutie. A incercat ceva cu un alt cenaclu, „Totusi iubirea”, dar nu mai era ca inainte. Sa stiti, nu ne punea nimeni sa cantam „Traiasca Ceausescu, traiasca tricolorul”. Cantam cu totii desi stiam ca la ora zece se stinge televizorul iar de la ora doua ne asezam la coada la lapte…Dar cantam si ne bucuram ca acolo era singurul loc unde puteai asculta melodii ale formatiei Beatles, sau pe Cristi Minculescu cantand din ACDC! „Pe pamant avem de toate, si mai bune, si mai rele, si-nchisori si libertate, si noroi si stele…”. Mircea Vintila, Tudor Gheorghe sau Florian Pitis. Gil Ionita, avocatul nostru din Bacau, care se tot ruga sa-l lasam sa mearga pe bicicleta…Sau Gil Dobrica cu al sau „Hai acasa”.  18 membri ai Cenaclului Flacara au plecat dintre noi. Acum s-a dus si boss-ul. Printre cei plecati, Gilache Ionita, Tatiana Stepa, Gil Dobrica, Ion Hagiu…Au ramas sa ne mai aminteasca de ce a fost Cenaclul Flacara Seicaru, Hrusca, Ducu Bertzi, Socaciu sau Magda Puscas…

„Adrian Paunescu a traversat cu vijelia felului lui de a fi atatea bucati de istorie romaneasca. In cenaclul «Flacara» 30.000 de oameni ascultau cu o liniste infioratoare cintece despre parinti”, Florin Condurateanu.

„ A ramas poetul Adrian Paunescu! Este un moment mai mult decit greu. Am avut cu el nopti de poezie, drumuri lungi, impreuna am creat cenaclul „Flacara”, care apoi a devenit ce a devenit. S-a dus dintre noi cel mai mare poet al contemporanului„, Tudor Gheorghe.

„A disparut un titan al culturii, Romania pierde o mare valoare. Peste 50 sau 100 de ani vom putea vorbi despre aceasta era ca despre era Adrian Paunescul„, Victor Socaciu.

„A murit cel mai mare poet al limbii romane, caruia ii datorez enorm. A fost o constiinta, una dintre cele mai mari personalitati, ramane un gol urias in spatele lui. Nu am stiut sa il constim si sa il respectam. Acum ne dam seama ce titan al culturii romanesti a disparut!”, Dinu Sararu.