Romania si Bulgaria au intimpinat critici din partea Romaniei si Germaniei privitoare la statul de drept si li s-a sugerat ca ar putea intra in Schengen dupa ce rezolva problema coruptiei. Conform raportului anual al SAR care va fi dat publicitatii vineri, cele doua tari nu stau substantial mai bine decit stateau in 2004, desi procurorii anticoruptie fac eforturi mai mari. Conform indicatorului Control of Corruption, agregat de Banca Mondiala din diverse surse de expertiza, evolutia Romaniei din 2004 in 2010 nu arata un progres semnificativRomania fiind inca in urma Croatiei sau Turciei, tari candidate, si la coada tarilor nou intrate. Alte surse independente, cum ar fi Freedom House, noteaza un progres in 2005 si 2006, urmat de regres si stagnare. Raportul SAR, care va fi dat publictatii vineri (vezi powerpoint atasat) incearca sa gaseasca indicatori reali, nu doar de perceptie, ca acei ai Bancii Mondiale, urmarind de exemplu evolutia fondurilor de achizitie, cifra de afaceri si profitul companiilor din domeniul constructiilor romanesti comparativ cu straine, comportamentul Hidroelectrica sub diferite regimuri politice (sub toate a continuat alocarea privilegiata catre ‚baietii destepti’), precum si capacitatea de raspuns a procuraturii si societatii civile.Raportul urmareste modul de functionare obisnuit al statului pentru a ajung la concluzia ca alocarea privilegita este norma in Romania, acesta fiind principalul mecanism de coruptie, care nu s-a schimbat din 2004. De asemenea, fenomenul coruptiei la nivelul statului trebuie privit global, intrucat acesta nu se poate dezvolta numai sectorial, fiind vorba de o increngatura de decizii si relatii de autoritate, precum si politice. Societatea civila a fost unul dintre factorii de presiune impotriva coruptiei. Cu toate acestea, observand evolutia organizatiilor pentru perioada 2004-2010 conchidem ca numarul celor care desfasoara campanii de advocacy, de transparentizare a administratiei publice si desfasoara functii de watchdog este foarte mic si marea parte a lor sunt concentrate in Bucuresti. Sursele de finantare s-au redus constant dupa 2007, scazand vizibil capacitatea numarului si asa mic de organizatii care militeaza pentru reducerea coruptiei. Fondul Social European instraineaza organizatiile de activitati de tip watchdog, iar mediul de afaceri pare insensibil sau reticent in a se implica in activitati care i-ar putea produce dificultati. Partidele de la guvernare, actorii principali de pe scena manevrarii resurselor financiare si umane nu au dovedit capacitate si vointa de a schimba regulile jocului si s-au manifestat arbitrar in cheltuirea banilor discretionar si in manipularea functiilor de decizie din institutiile statului. Politicul s-a folosit in perioada 2004-2010 de mai multe instrumente prin care si-a consolidat capacitatea. Daca anii ’90 au insemnat privatizari si falimente, deceniul urmator a adus dupa sine alte abuzuri si incalcarii ale legii si eticii. Chiar daca anii 2001 si 2003 au adus legi ale accesului la informatie si transparentei, aplicarea acestora a ramas defectuoasa, denotand o grava lipsa de responsabilitate a administratiei publice. Chiar daca exista o lege a responsabilitatii ministeriale, nici nu ministru nu a primit sentinta de executare a pedepsei. Mai mult, chiar daca la nivel mediu si mic, oficialii au inceput sa fie condamnati, la nivel inalt, Parlamentul si-a aratat atasamentul pentru membrii sai de vaza refuzand retragerea imunitatii pentru politicieni de seama precum Adrian Nastase sau Monica Iacob-Ridzi. De asemenea, cercetarea penala a acestora este taraganata. Atat DNA, cat si ANI au avut de suferit de pe urma anchetelor pe care le-au produs, prin modificari ale regulamentelor de functionare ale agentiilor.
Politizarea sectorului public a ramas o constanta. Toate partidele au numit oameni in posturi cheie care sa genereze profit financiar si putere de decizie. Acest lucru a creat instabilitate, coruptie si lipsa de transparenta, mai ales pe fondul lipsei de asumare a responsabilitatii. Afacerile cu statul, rasplatile politice si alocarea discretionara a banilor pentru administratia locala au ramas constante. Indicatorii SAR confirma concluzia Bancii Mondiale ca nu se poate vorbid e progres semnificativ in Romania. Cu toate acestea, credem ca exista instrumente pentru schimbarea acestor reguli ale jocului. Consideram ca amanarea aderarii la Spatiul Schengen a Romaniei si conditionarea accederii de imbunatatirile cu privire la coruptie este justificata. Mecanismul de Cooperare si Verificare ar trebui sa continue.
