Intre 1909 si 1940, cel putin patru titluri nationale au fost castigate prin manevre de culise. De fiecare data, rezultatele de pe teren au fost ignorate sau anulate, pentru a castiga „cine trebuie”.
Titluri insusite pe fals, lupte dure pentru putere, campioane facute in birouri si blaturi fara numar, aceasta este fata nevazuta si, pana acum, nestiuta publicului larg, a fotbalului romanesc de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. ProSport va vorbeste, in cele ce urmeaza, de lucruri care n-au parfum de epoca si nici romantism, dar care, chiar daca au fost omise voit decenii la rand, fac parte din trecutul fotbalului nostru. Nu sunt frumoase, nu au facut obiectul unor carti de succes, contrazic imaginea general idilica fabricata a acelor ani, insa perfect adevarate, parte integranta a trecutului nostru.
Primul trofeu in Vechiul Regat: fals in acte
Martorii oculari si jucatorii sustineau ca, in 1909, primul titlu a fost castigat de Colentina. In mod misterios, federatia a desemnat drept campioana Olympia!
Insasi competetia de start a fotbalului romanesc este invaluita in mister, campioana trecuta in statisticile recunoscute de FRF si LPF fiind in realitate, dupa toate probabilityatile, alta decat cea officiala! Anuarele si retrospectivele mentioneaza ca primul titlu a fost castigat in Romania, in 1909, de Olympia Bucuresti, club fondat de nemti, formal, in 1908.
Nu se stiu toate rezultatele
La competitte, in fapt, mai degraba o Cupa, au participat doar trei echipe. Pe langa Olympia au mai jucat Colentina Bucuresti (echipa muncitorilor englezi de la fabrica de bumbac din Capitala) si United Ploiesti (gruparea muncitorilor straini, in special englezi, olandezi si scotieni, de la rafinaria Teleajen). Lucrurile sunt neclare. Se cunosc rezultatele la doar doua dintre cele trei meciuri: Olympia – Colentina 2-1 (2-0) si Colentina – United Ploiesti 2-0 (2-0). Jocul United – Olympia nu e mentionat nicaieri, iar presa vremii omite sa scrie cine a castigat Cupa. Cert este ca doi dintre protagonistii acelor evenimente, Lazar Breyer (fotbalist la Olympia) si George Costescu (fondator al Federatiei Societatilor Sportive din Romania, in 1912), au declarat ulterior ca intrecerea a fost castigata de Colentina! Cu toate acestea, in mod inexplicabil, invingatoarea intrecerii a fost consemnata in acte, ulterior, Olympia! Virgil Economu (personaj important in fotbalul romanesc interbelic) a consfintit aceasta ierarhie falsa in 1935, cand in lucrarea „Football – studiu documentar si critic” a trecut Olympia drept campioana a sezonului 1909-1910.
Cum a sterpelit Venus titlul in 1921
Pe teren, finala sezonului 1920-1921 a fost castigata de FC Tricolor. Federatia a ignorat rezultatul, desemnandu-i campioni tocmai pe invinsi! Povestea din 1909 se repeta, intr-un mod si mai bizar, in 1921. De data aceasta s-a mers pana acolo incat s-a ignorant fara jena chiar rezultatul de pe teren! Daca in privinta meciurilor din 1909 mai exista inca o urma de indoiala, provenita din faptul ca nu se stie rezultatul tuturor meciurilor, in 1921 s-a trecut peste ierarhia stabilita pe gazon pentru a fi scos campion „cine trebuie”. Venus, echipa boierimii din Bucuresti, infiintata in 1915 de Mitty Niculescu, a pierdut mai clar decat arata scorul, 2-3, finala cu FC Tricolor, disputata pe 12 mai 1921. Cu toate acestea, campioana a fost desemnata Venus!
„Invingatorii” pierdusera, de fapt, cu 2 – 3
„Invinsii” invingatori au dominat clar jocul, au avut 3-0, „negrii din Dealul Spirii” (asa cum erau porecliti venusistii) reducand din diferenta abia spre final. Campionatul Romaniei din acel an, desfasurat sub titulatura „Cupa Jean Niculescu si Maior Aviator Zorileanu”, a cuprins opt echipe impartite in doua grupe. FC Tricolor, Venus si Sportul Studentesc au participat cu cate doua formatii (cate una in fiecare grupa). Se mai adaugau FC Coltea (Grupa A) si FC Excelsior (Grupa B).
Nu s-au disputat toate partidele (in Grupa A, castigata de Venus I, s-a jucat doar turul, iar in Grupa B, castigata de Tricolor II, s-au jucat si doua partide din retur). Finala s-a disputat, asadar, intre Venus I si Tricolor II, victoria revenindu-le, fara dubii, jucatorilor din cea de-a doua echipa. In ciuda rezultatului, federatia a proclamat-o campioana pe Venus!
Nu s-au indreptat erorile nici astazi
Cazurile din 1909 si 1921 arata ca, atunci si acum, fotbalul romanesc a adaptat perfect ideea din „O scrisoare pierduta”, a lui Caragiale, „Pe teren castiga cine e mai bun, iar la catastif e trecut cine trebuie”. Remarcabil este ca nici macar acum, dupa atatea zeci de ani si in pofida tuturor marturiilor si documentelor, FRF nu s-a obosit sa repare aceste nedreptati.
„S – au traficat matchuri importante”
Ca si dupa Revolutia din 1989, principalul inamic al blatistilor din fotbalul romanesc a fost, si in perioada interbelica, tot presa. Ziaristii ajunsesera la saturatie din cauza valurilor de meciuri masluite. Flagelul atinsese echipe din toate zonele. Un articol din Gazeta sporturilor aparut marti, 27 mai 1930, si descoperit in arhiva de autorii lucrarii „Istoria fotbalului romanesc” se intitula: „In fotbalul romanesc se aranjeaza matchuri”. Textul, foarte dur, creiona coruptia generalizata din campionat: „La Timisoara s’a trecut la rebut. Chinezul, pentru ca asa cerea interesul celor certati cu morala. La Craiova si Constanta s’au inscris scoruri de comanda, iar la Bucuresti avem indicii sigure ca s’au traficat cu cea mai nerusinata lipsa de simt matchuri importante de campionat”. In zona Bucurestiului, Sportul Studentesc era implicata cel mai adesea in scandaluri, dar nici Juventus si Venus nu ezitau sa apeleze la manevre. Pe 5 iunie 1930, Gazeta sporturilor (citata in aceeasi lucrare, „Istoria fotbalului romanesc”, aparuta sub egida FRF) releva: „Reporterii Gazetei, pentru a le usura sarcina (n.r. – anchetatorilor), precizam ca vinovatii sunt doi: portarul echipei, Lapusneanu, care a primit o suma de bani pentru a incasa trei goaluri, si faimosul Titel Ursache, regizorul lui 7-0”. Era vorba de meciul Sportul – Turda 0-7.
Chinezul, Regina aranjamentelor
Fara dubii, cel mai puternic jucator de culise al perioadei 1920-1930 a fost, in fotbalul nostru, celebra echipa Chinezul Timisoara. Folosindu-se de slabiciunile regulamentului (inca neclar la acea vreme) si de relatii, conducatorii acestei formatii au reusit sa castige la masa verde doua dintre cele sase titluri nationale consecutive din perioada 1922-1927. Intre 1921 si 1930, campionatul Romaniei Mari s-a disputat intr un sistem mixt, mai intai, competitii pe regiuni istorice, apoi castigatoarele participau la un turneu final. Cele mai tari echipe erau, de departe, cele din Banat. Aici era o batalie pe viata si pe moarte intre mai multe grupari foarte valoroase. Elocvent este faptul ca pentru Chinezul, a fost de fiecare data mai greu sa castige campionatul Regiunii Timisoara decat titlul national! Pentru a-si depasi adversarii locali, oficialii de la Chinezul au apelat la tertipuri si manevre de culise care au schimbat ierarhia de pe teren in doua sezoane, 1923-1924 si 1925-1926.
Valuri de contestatii
Primul episod s-a consumat in 1924. La finalul campionatului regional, clasamentul la varf arata astfel: 1. Unirea – 16 puncte, 2. Chinezul – 15 puncte, 3. CAT – 13 puncte. Unirea Timisoara castigase, asadar, dreptul de a juca in sferturile campionatului national cu CA Arad, invingatoarea Regiunii vecine. Cu toate acestea, in sferturi s-a disputat partida Societatea de Gimnastica Arad – Chinezul! Intreaga poveste a fost invaluita in manevre de culise, valuri de contestatii si intamplari neclare. Ziarul Sportul releva haosul: „Cu o ora inainte nu se stia care vor fi echipele reprezentative ale celor doua orase”!
Unirea – pe teren, Chinezul – in birouri
La Arad, clubul Societatea de Gimnastica obtinuse la masa verde titlul printr-o contestatie care viza un meci al campionilor de pe teren, CA Arad. La Timisoara, lucrurile iau o turnura nebuneasca. Se anunta fuziunea echipelor Unirea si Chinezul. Apoi se raspandeste zvonul ca Unirea va lasa locul Chinezului, pe motiv ca ar fi mai puternica. Pana la urma, pe 10 august 1924 are loc, totusi, partida Societatea de Gimnastica Arad – Unirea Timisoara, castigata de aradeni cu 3-1. Unirea contesta dreptul de joc al unor fotbalisti adversi, obtine castig de cauza si aradenii sunt descalificati. Chinezul, la randul sau, contesta partida Unirea – RGMT (din campionatul Regiunii Timisoara), primeste verdict favorabil. Unirea e retrogradata pe locul doi, iar campioana Banatului e declarata Chinezul! Sportul din 10 august 1924 consemna: „Dandu-i-se dreptate de cauza Chinezului, Unirea pierde intaietatea in favoarea Chinezului, care trece campioana orasului!” Acelasi ziar constata aberatia la care se ajunsese: „Chinezul nu mai exista, e fuzionata de mult timp cu Unirea, rezultand echipa Timisana!” Cu toate acestea, sfertul de finala al campionatului national se rejoaca intre Chinezul si Societatea de Gimnastica Arad, victoria revenindu-le timisorenilor cu 2-0. Scapata din acea zona cu echipe foarte tari, Chinezul avea apoi sa zburde spre titlul Romaniei: 9-0 in semifinale, cu CFR Tg. Mures, si 4-1 in finala, cu Club Atletic Oradea.
Sprijin de la Federatie
Al doilea episod se petrece in 1926, cand Chinezul e iar eliminata in intrecerea orasului Timisoara, de data aceasta de CAT, care o batuse in meciul direct si o depasise in clasament: 1. CAT – 26 puncte, 2. Chinezul – 23 puncte. Chinezul depune iar contestatie, motivand ca adversarii folosisera ilegal doi jucatori. Memoriul e aprobat, desi se demonstreaza ca fotbalistii respectivi fusesera folositi corect. Federatia, condusa de banateanul Aurel Leucutia (autor a numeroase masuri controversate), decide ca partida Chinezul – CAT sa se rejoace. Meciul este insa programat in cursul saptamanii, iar cei de la CAT, care aveau fotbalisti amatori, spun ca nu pot aduna echipa in zi de lucru. Chinezul e declarata iar invingatoare la masa verde, castiga intrecerea orasului si, ulterior, titlul national in 1926.
In documentarea episodului 3 din „Blaturile fotbalului romanesc”, de mare ajutor au fost informatiile gasite in excelenta lucrare „Istoria fotbalului romanesc”, coordonata de Mircea Angelescu si Dan Cristea.
